O cutie cu . . . poveste

Cutie cu dulciuri, cutie cu jucării, cutie cu pantofi, dar ce zici de o cutie cu poveste. Nu e vorba despre povestea unei cutii (hmmm, o idee de exerciţiu!! de reţinut şi explorat). Ci despre o cutie care ţine în ea o poveste. Cu imagini, cu culori, cu  . . dar hai mai bine să vezi.

Aici e cutia cu păr, adică povestea lui Rapunzel: prinţesa cu părul de aur, vrăjitoarea rea, prinţul şi turnul cel înalt. Am optat(cum era de aşteptat) pentru personaje de inspiraţie nonDisney.

Şi pentru că a fost un deliciu să o creez(cu ajutorul unor mâini micuţe şi cu muuuuulte întrebări pe parcurs), azi la clubul de poveşti am mai creat una. Mai frumoasă, mai bogată în personaje, în culori, în mâini harnice. Vrei să vezi povestea creării cutiei cu poveşti?

Poveşti cu prinţese

Nu ştiu cum fac, dar tot cărţi în limba engleză recomand. 🙂  Îmi plac şi cred că limba nu mai este o barieră pentru cei mai mulţi dintre noi.

Aşadar, azi vă povestesc o poveste cu prinţese. Nu Disney princesses, ci altele.

Este o serie de poveşti cu aceste cinci prinţese,

dar în povestea de azi vorbim despre una dintre ele, prinţesa Grace (numele prinţeselor sunt alese cu grijă, potrivindu-se cu calităţile pe care fiecare le arată în povestea sa).

Aşadar, într-o zi, prinţesa Grace găseşte nişte pisoiaşi într-un ungher al palatului. Dintre toţi cei cinci, câte unul pentru fiecare prinţesă,

ea îl alege pe cel care seamănă cel mai mult cu ea: adică pus pe şotii, pe năzbâtii, neastâmpărat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Toate bune şi frumoase până când pisoiul drag şi neastâmpărat nu e de găsit. Niciunde

De-aş avea un nas verde!!!

O carte încântătoare. Nu vreau să arat prea multe imagini ca să nu stric plăcerea descoperirii poveştii. Destul dacă spun că e vorba de nişte omuleţi de lemn, creaţi de Eli şi despre aventurile, lecţiile, frământările din orăşelul şi vieţile lor.

Năsucul verde e ultimul trend. Deşi nimeni nu ştie de unde are Willy Stilatul dreptul de a sugera şi impune tendinţe, mai toţi cedează modei şi obţin năsucuri colorate. Cei ce se vor la modă se înghesuie.

 

Ca peste tot, moda e foarte schimbătoare aşa că unii abia mai ţin pasul cu ea.

Oricât de dureroasă e unicitatea, la final eroii poveştii aleg să fie aşa cum sunt ei, nu cum cere moda.

Noi ne-am alăturat rapid trendului năsucul verde, nu de alta, dar a fost teribil de haios!!

Însă întrebările, discuţiile, exemplele copiilor au fost absolut impresionante. Data viitoare vom sărbători unicitatea şi diversitatea. Am deja o idee, dar… cu siguranţă va fi o sărbătorire demnă de importanţa lucrului sărbătorit!

Am pierdut o . . . codiţă

Vă povestesc azi despre o cărticică primită cadou. E în engleză, dar ni s-a potrivit ca o mănuşă(aşa a şi fost aleasă  – MULŢUMIM!!): Poddy and Flora.

Dincolo de această potriveală, cartea e o comoară. Imagini colorate, atractive, text simplu, uşor de citit(pentru un cititor începător în limba engleză), respectiv de tradus din mers(pentru un părinte ocupat şi obosit) şi o metaforă drăguţă despre tristeţe, despărţire,  pierdere, prietenie.

O fetiţă şi un căţel se distrează de minune sărind, jucându-se, dansând . . .  tema prieteniei . . .

Până când fetiţa pleacă undeva unde căţelul nu poate merge. Despărţirea e tristă

Recomandare

Ce nu am reuşit eu prin imagini şi recenzii (uau ce pompos sună)de cărticele pentru cei mici sau mai mari poate completa un articol foarte informativ.

Minibiblioteca 8 – Greieraşul tăcut

Nu mă pot despărţi încă de cărţile lui Eric Carle, aşa că detaliez puţin despre cărticica The very quiet cricket.

De la primul salut cu care este întâmpinat greieraşul nou ieşit din ouşorul minuscul, până la ultima pagina se perindă o grămadă interesantă de  insecte. Toate îl salută pe greieraşul ce nu le poate răspunde. Nu ştim de ce, dar vocea lui nu vrea nicicum să se facă auzită.

(am fost impresionată de un copil preşcolar de la Clubul de poveşti care a recunoscut această arătare).

Concluziile copiilor de la Cluburile de poveşti au fost diverse:

• nu poate vorbi decât la final pentru că e prea mic şi a avut nevoie de timp să înveţe să vorbească
• nu putea vorbi cu alte „goange” pentru că nu ştia limba lor, de aia la final vorbeşte doar cu un alt greieraş
• a vorbit doar când a vrut să fie prieten cu greieraşul care apare la final

Cu siguanţă Eric  Carle e singurul îndreptăţit să valideze (sau nu)aceste concluzii, dar, pentru mine, imaginaţia şi creativitatea copiilor în a-şi explica povestea  a contat mult mai mult decât veridicitatea concluziei.

Surpriza de milioane a cărţii e vocea greieraşului care se aude tare când deschizi ultima pagină!

O cărticică ce chiar merită citită şi savurată! Aşeaz-o repede pe raft!

Lectură plăcută!

Mini biblioteca 7 – despre somn

A fost odată ca . . . în fiecare seară, o mamă sau un tată ce spunea cu  voce caldă, dar fermă: ” E ora de culcare!”  Imediat, de undeva din mijlocul jocului şi a grămezii de jucării o voce mică răspundea şi mai ferm: „Nu mi-e somn!”          Câteva capitole mai târziu, totul e schimbat. O mamă sau un tată stă pe un fotoliu sau pe un capăt de pat, citind de zor poveşti. Iar într-un pătuţ, un copil(mai mult sau mai puţin) întins încearcă din toate puterile să (nu) adoarmă. O singură replică se tot repetă  oricât de lungi ar fi poveştile citite: „Nu mi-e somn!!”

Dacă ştiţi această poveste, atunci veţi iubi cărticica pe care vi-o recomand.

Suntem în lumea urşilor, unde, la fel ca la noi, un Mare Urs(mami sau tati) citeşte de zor poveşti unui Pui de urs. Din cauza întunericului dinăuntru şi mai apoi a celui de afară cel mic nu poate dormi.

E tare greu să adormi.

Mini biblioteca 6 – sub apă

Încă o cărticică pe raftul celui mic: Uite marea!

E o cărticică viu colorată, cu ochişori mişcători şi versuri despre culori. Deşi nu sunt prezentaţi prin cele mai uşor de memorat versuri, cu siguranţă Dan calcan, rechinul Dinte şi Lena balena vor fi îndrăgiţi de cei mici.

Iar pentru cei puţin mai mari, poţi lega cărticica de povestea lui Nemo (noi aşa am descoperit-o):

Activităţi de explorare a poveştii:

• citeşte cărticica la băiţă şi (dacă ai) adaugă pluşurile sau animăluţele în apă. Va fi distracţie garantată!
• o bucată de material albastru(voal în foto) poate rapid deveni marea cea mare, iar peştii sau chiar şi copilul(alege împreună cu el ce animal acvativ să fie: poate o broscuţă, o meduză etc) pot înota prin „mare”, se pot întâlni, pot povesti, se pot ascunde sub „mare”.
• găseşti pe net imagini de colorat cu toate animăluţele din carte. Aşa memorăm numele lor.

Lectură plăcută!

Păianjenul cel ocupat – minibliblioteca 5

Iată cărticica ce a inspirat exerciţiul de storytelling : Pânza de păianjen.

Autorul, Eric Carle, povesteşte despre  munca consecventă, atentă, concentrată a unui mic păianjen. Niciun prieten ce trece pe acolo nu îl poate întrerupe. Iar răsplata vine la finalul zilei, cu ceva delicios… pentru el!

O cărticică viu colorată, o poveste uşoară, antrenantă, dar care ne învaţă şi despre muncă, răbdare şi răsplată.

Lectură plăcută!

Mini biblioteca

Revin cu propuneri pentru biblioteca celui mic.

Deocamdată avem raftul Eric Carle aşa cum îl numesc eu:

Iar de aici recunoaştem Omida mâncăcioasă(eu am fotografiat versiunea în limba enlgeză , dar cartea există şi tradusă):

Apoi