O cutie cu . . . poveste

Cutie cu dulciuri, cutie cu jucării, cutie cu pantofi, dar ce zici de o cutie cu poveste. Nu e vorba despre povestea unei cutii (hmmm, o idee de exerciţiu!! de reţinut şi explorat). Ci despre o cutie care ţine în ea o poveste. Cu imagini, cu culori, cu  . . dar hai mai bine să vezi.

Aici e cutia cu păr, adică povestea lui Rapunzel: prinţesa cu părul de aur, vrăjitoarea rea, prinţul şi turnul cel înalt. Am optat(cum era de aşteptat) pentru personaje de inspiraţie nonDisney.

cutie povesti

Şi pentru că a fost un deliciu să o creez(cu ajutorul unor mâini micuţe şi cu muuuuulte întrebări pe parcurs), azi la clubul de poveşti am mai creat una. Mai frumoasă, mai bogată în personaje, în culori, în mâini harnice. Vrei să vezi povestea creării cutiei cu poveşti? Citește în continuare „O cutie cu . . . poveste”

Reclame

Poveşti cu prinţese

Nu ştiu cum fac, dar tot cărţi în limba engleză recomand. 🙂  Îmi plac şi cred că limba nu mai este o barieră pentru cei mai mulţi dintre noi.

Aşadar, azi vă povestesc o poveste cu prinţese. Nu Disney princesses, ci altele.

Este o serie de poveşti cu aceste cinci prinţese,

princess 5 fetedar în povestea de azi vorbim despre una dintre ele, prinţesa Grace (numele prinţeselor sunt alese cu grijă, potrivindu-se cu calităţile pe care fiecare le arată în povestea sa).

Aşadar, într-o zi, prinţesa Grace găseşte nişte pisoiaşi într-un ungher al palatului. Dintre toţi cei cinci, câte unul pentru fiecare prinţesă,

princess pisoiiea îl alege pe cel care seamănă cel mai mult cu ea: adică pus pe şotii, pe năzbâtii, neastâmpărat.

princess printesa nastrusnica

princess pisoi nastrusnic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Toate bune şi frumoase până când pisoiul drag şi neastâmpărat nu e de găsit. Niciunde Citește în continuare „Poveşti cu prinţese”

De-aş avea un nas verde!!!

O carte încântătoare. Nu vreau să arat prea multe imagini ca să nu stric plăcerea descoperirii poveştii. Destul dacă spun că e vorba de nişte omuleţi de lemn, creaţi de Eli şi despre aventurile, lecţiile, frământările din orăşelul şi vieţile lor.

nas verde coperta

Năsucul verde e ultimul trend. Deşi nimeni nu ştie de unde are Willy Stilatul dreptul de a sugera şi impune tendinţe, mai toţi cedează modei şi obţin năsucuri colorate. Cei ce se vor la modă se înghesuie.

nas verde 3

 

nas verde 2

Ca peste tot, moda e foarte schimbătoare aşa că unii abia mai ţin pasul cu ea.

Oricât de dureroasă e unicitatea, la final eroii poveştii aleg să fie aşa cum sunt ei, nu cum cere moda.

nas verde 4

Noi ne-am alăturat rapid trendului năsucul verde, nu de alta, dar a fost teribil de haios!!

noi cu nas verde

Însă întrebările, discuţiile, exemplele copiilor au fost absolut impresionante. Data viitoare vom sărbători unicitatea şi diversitatea. Am deja o idee, dar… cu siguranţă va fi o sărbătorire demnă de importanţa lucrului sărbătorit!

Am pierdut o . . . codiţă

Vă povestesc azi despre o cărticică primită cadou. E în engleză, dar ni s-a potrivit ca o mănuşă(aşa a şi fost aleasă  – MULŢUMIM!!): Poddy and Flora.

copertaDincolo de această potriveală, cartea e o comoară. Imagini colorate, atractive, text simplu, uşor de citit(pentru un cititor începător în limba engleză), respectiv de tradus din mers(pentru un părinte ocupat şi obosit) şi o metaforă drăguţă despre tristeţe, despărţire,  pierdere, prietenie.

O fetiţă şi un căţel se distrează de minune sărind, jucându-se, dansând . . .  tema prieteniei . . .

distractie

distractie 2Până când fetiţa pleacă undeva unde căţelul nu poate merge. Despărţirea e tristă Citește în continuare „Am pierdut o . . . codiţă”

Minibiblioteca 8 – Greieraşul tăcut

Nu mă pot despărţi încă de cărţile lui Eric Carle, aşa că detaliez puţin despre cărticica The very quiet cricket.

cricket coperta

De la primul salut cu care este întâmpinat greieraşul nou ieşit din ouşorul minuscul, până la ultima pagina se perindă o grămadă interesantă de  insecte. Toate îl salută pe greieraşul ce nu le poate răspunde. Nu ştim de ce, dar vocea lui nu vrea nicicum să se facă auzită.

cricket 1(am fost impresionată de un copil preşcolar de la Clubul de poveşti care a recunoscut această arătare).

cricket 2

Concluziile copiilor de la Cluburile de poveşti au fost diverse:

  • nu poate vorbi decât la final pentru că e prea mic şi a avut nevoie de timp să înveţe să vorbească
  • nu putea vorbi cu alte „goange” pentru că nu ştia limba lor, de aia la final vorbeşte doar cu un alt greieraş
  • a vorbit doar când a vrut să fie prieten cu greieraşul care apare la final

Cu siguanţă Eric  Carle e singurul îndreptăţit să valideze (sau nu)aceste concluzii, dar, pentru mine, imaginaţia şi creativitatea copiilor în a-şi explica povestea  a contat mult mai mult decât veridicitatea concluziei.

Surpriza de milioane a cărţii e vocea greieraşului care se aude tare când deschizi ultima pagină!

O cărticică ce chiar merită citită şi savurată! Aşeaz-o repede pe raft!

Lectură plăcută!

Mini biblioteca 7 – despre somn

A fost odată ca . . . în fiecare seară, o mamă sau un tată ce spunea cu  voce caldă, dar fermă: ” E ora de culcare!”  Imediat, de undeva din mijlocul jocului şi a grămezii de jucării o voce mică răspundea şi mai ferm: „Nu mi-e somn!”          Câteva capitole mai târziu, totul e schimbat. O mamă sau un tată stă pe un fotoliu sau pe un capăt de pat, citind de zor poveşti. Iar într-un pătuţ, un copil(mai mult sau mai puţin) întins încearcă din toate puterile să (nu) adoarmă. O singură replică se tot repetă  oricât de lungi ar fi poveştile citite: „Nu mi-e somn!!”

Dacă ştiţi această poveste, atunci veţi iubi cărticica pe care vi-o recomand.

Suntem în lumea urşilor, unde, la fel ca la noi, un Mare Urs(mami sau tati) citeşte de zor poveşti unui Pui de urs. Din cauza întunericului dinăuntru şi mai apoi a celui de afară cel mic nu poate dormi.

coperta

E tare greu să adormi. Citește în continuare „Mini biblioteca 7 – despre somn”