Cine ești? sau cum povestim copiilor despre relații

Am descoperit accidental o carte….. dar hai să o luăm de la început.

Cum traduci pe înțelesul copiilor relațiile?

E bine să ai încredere în celălalt?

Cine sunt eu și cine ești tu?

Cine face primul pas să cunoască pe cine?

Dar dacă sunt/ești timid?

 

Discuția poate deveni sterilă și abstractă. Soluția? Vorbim limba copilăriei: poveștile. Dacă cei care pun în scenă toate acestea sunt doi șoricei diferiți și totuși asemănători mesajul e mai ușor de înțeles. Un șoricel mai timid, altul mai curios, ambii precauți și totuși îndrăzneți, clar cu o imaginație bogată ne arată simplu și colorat(unul are ochii albaștri, altul verzi) cum e cu a face cunoștință, cu a avea încredere, cu a fi primul sau nu într-o relație.

Povestea din cutiuțe sau Hristos a înviat!

Mie îmi plac foarte mult obiectele mici. Mai ales cele care au o poveste MARE.

Și uite așa (plus după ce am văzut ceva asemănător pe internetul cel bun la toate) mi-am construit un set de Cutiuțe ale POVEȘTII. POVESTEA care nu are nevoie de niciun adjectiv pe lâng ea: nici adevărată, nici cea mai importantă, nici …. nici …. E POVESTEA și e a mea, a ta  vrei nu vrei, căci te cuprinde.

Așadar iată-le:

 

POVESTEA e despre numai 7(șapte) zile din viața LUI. Bănuții, cuiele și crucea, la fel ca celelalte elmente (frunza din Duminica Floriilor) ne amintesc întâmplările ce s-au derulat în doar câteva zile, dar care au schimbat toate zilele omenirii.

Ascultați din nou POVESTEA, cu inima.

 

Hristos a înviat!