E o poveste de suflet pentru mine/noi, așa că am dăruit-o și copiilor. Mesajul poveștii este simplu, dar adânc. Nu vreau să divulg nimic din poveste. E prea frumoasă să fie repovestită. Merită văzută!
Lacrimile fetițelor de la final, au înlocuit cu succes aplauzele, de altfel bine meritate de acest filmuleț. O poveste bună e bună citită, povestită, animată, dansată.
PS: așa de dragul acestei povești, am făcut și eu pace cu Disney 🙂
Sărbători pline de sens!
După o mică pauza (scuze!) revin invitându-vă în iarna Andersen-iană! 🙂
Povești fantastice sau inspirate din cruda realitate, povești care ating sufletul cititorului, Crăiasa zăpezii, Fetița cu chibriturile, Soldățelul de plumb ne poartă într-o lume minunată.
Reiau poveștile ce merită povestite, mereu și mereu. Mielușelul șchiop a lui Max lucado este un astfel de poveste. Enjoy!
Povestea din această seară specială nu îmi aparţine, dar o iubesc. Am povestit-o de multe ori, multor copii şi voi continua să o povestesc pentru că … e o poveste ce vorbeşte pe limba lor.
The crippled lamb a lui Max Lucado începe făcându-ne cunoştinţă cu un mieluşel pătat, simpatic, cu ochi trişti.
Imediat ce afli acest detaliu, iar mai apoi motivul tristeţii mieluşelului, nu poţi decât să îl iubeşti, să îţi fie drag. Ai vrea de câteva ori să intri în poveste să îi faci dreptate.
Vezi articolul original 181 de cuvinte mai mult
O nouă poveste. Drăguță, fumos colorată și cu oareșce mesaj.
Iepurașul de zăpadă vreau un singur lucru de la Moșu: un prieten.
Nerăbdător, însă, o pornește la drum să fie sigur că Moșul primește scrisoarea lui și deci, că îi va îndeplini dorința.
Împachetează cu el câteva lucruri ce, crede el, îi vor fi utile. Ceea ce se și întâmplă, numai că … puțin altfel.
În aventura spre Polul nord, iepurașul nostru întâlnește și ajută câteva animăluțe: ba cu o hartă, ba cu niște biscuiți ce devin decorațiuni pt pom.
Rolul Moșului se rezumă la final, în a-l aduce pe iepuraș înapoi acasă, arătându-i că și-a îndeplinit singur dorința: prietenii (nu unul, ci mai mulți) sunt chiar animăluțele pe care el le-a ajutat.
Îmi place concluzia poveștii. Nu mi-aș fi dorit o poveste în care Moșul să creeze relații sau să aducă un prieten cu fundiță la ușa iepurașului. Poți avea prieteni când îți faci prieteni. 🙂 Zâmbesc pentru că toamna aceasta am povestit muuuult despre prietenie cu dragii mei copii de la școală.
Le recomand povestea iepurașului și a dorinței lui. Simplă cum pare, le transmite ceva important.
PS. Defect profesional (mai degrabă personal, aș zice): uite o activitate ce poate dezvolta discuția despre prietenie, morala poveștii etc.
Interesant de observat și folosit ulterior, pânza realațiilor dintre copii, atunci când aplici desenul unui grup/clasă. Cine cu cine se consideră prieten? Celălat recunoaște/validează prietenia? etc.
Eu și prietenul/prietena meu/mea
Vă răsfăț zilele astea cu ceea ce de obicei nu recomand: animații. Dar cele clasice NU trebuie ratate. Delectați-vă ochișorii și imaginația.
Îmi plac poveștile. Scrise, citite, povestite, … dansate. Vă poftesc la o mică delectare pe care mi-am permis-o azi, așa în ton cu sezonul.
Sper să vă placă la fel de mult:
Povestea e…. de poveste!! Copiii o savurează! Așadar continui să o povestesc! Am adus la viață magia poveștii invitând copiii într-o călătorie imaginară cu Expresul: am printat bilete, am notat numele fiecărui copil(de la club), l-am invitat individual pe locul rezervat din tren (scăunelul), am povestit și mai apoi am desenat. Iar la finalul aventurii am primit și clopoțelul care ne va aminti experiența.
Biletele fluturate:
Clopoțeii:
Prin desen am dus Expresul polar în alte aventuri: peșteri, păduri, …
O poveste, o bomboană, ba chiar un atelier de bomboane …. miammmmm!
Astăzi ceva dulce!
Pășim în legendă. Legenda unei acadele. Un misterios domn, venit într-un oraș îndepărtat, cumpără o casă dărăpănată și face ceva acolo. Pe ascuns! Oare ce?
Secretul este aflat de o fetiță curioasă (ca noi toți) și astfel, pe lângă un deliciu gustativ primește (iar împreună cu ea, și noi) o poveste simplă, dar importantă. Povestea Crăciunului, a Nașterii simbolizată în două culori și o formă specifică.
Nu am întâlnit (încă) copilul care să nu asculte cu ochii mari, buzele umezite și urechile ciulite povestea. Căci oferă tot ce îi atrage: secret, dulciuri, simboluri, identificarea cu eroina curioasă. Iar dacă la final adaugi și deliciul unei adevărate acadele … cuvintele nu își mai au rostul. Chiar și fără acadele (am nevoie de acordul părintelui să ofer dulciuri copiilor la grădi și la școală), dar cu exercițiul confecționării unora ce pot fi mai apoi așezate în brad, și povestea tot rămâne atractivă.
cei mai mici au colorat, foarte frumos, acadeaua:
Azi o ….. frântură din poveștile de sezon pe care le puteți savura. M-au cam durut urechile săptămâna aceasta auzind: Nu am povești de Crăciun! Nu știu ce să citesc pentru acest sezon! Nu am găsit poveste de sezon!! Copiii de la cluburi știu ce frumos fac la asemenea . . . hai să le spunem cu indulgență, scuze.
Așadar, azi nu vă ofer o poveste, ci câteva titluri din care să alegeți. Pe cel mai multe le găsiți în librării (fizic sau on line). Sau cereți-mi-le dacă nu aveți!!! Dar…. nu irosiți aceste zile fără să vă delectați cu povești!!
O nouă poveste de sezon. Cărticica e cu mine de o buuuună bucată de timp, dar m-am tot codit să o popularizez. Ceva legat de preexistența copilului ca înger m-a deranjat/reținut. Mă rog. Nu e momentul, nici cadrul unei astfel de discuții.
Revenind la poveste:
Trei îngerași extrem de simpatici, cu nume semnificative: Luv, Faith și Hope devin pe rând copii. Așa explică nașterea, implicit, povestea noastră. (o variantă la mult uzatul bărzoi). Prietenia celor trei este însă ceea ce transpare cu putere din poveste. Portretizați sugestiv, fiecare îngeraș se individualizează puternic: Luv are o inimă atârnată de o sfoară pe care o trage după el, lovind-o astfel mereu și peticind-o adeseori. Faith e calmă, încrezătoare că Pământul, locul despre care știu că îi așteaptă la un moment dat, este un loc bun. Hope, bălaie și zglobie, speră că Pământul va fi frumos și primitor.
Imaginile și cuvintele simple dau un farmec aparte poveștii. Separarea celor trei prin nașterea câte unuia, la intervale diferite de timp, se lasă cu lacrimi, inimă frântă la propriu (și lipită cu bandaje), aventuri prin cosmos și explicații, subtil date, despre Pământ, copii și … Crăciun.
Da, e o poveste de sezon. Finalul poveștii îi găseșe pe cei trei îngerași, acum copii, la ieslea Pruncului.
Câteva imagini din carte:
coperta
împărăția cerului, cei trei îngerași, rămași doar doi, rămas singur, aventuri prin cosmos (luna) și cei trei copii la ieslea Pruncului:
Îngerașii creați după lectură : acuarelă albă, mânuțe de copii și foi negre (totodată și o experiență senzorială: pensula gâdilă, culoarea era rece, pagina oarecum rugoasă).
Punguţa cu poveşti 