Nils Holgersson

Iată o carte care îmi place muuuult. De ce?

Mai multe motive, printre care faptul că poate fi explorată în multe feluri, prin multe activităţi , pentru că are şi partea de „morală”(educaţie sau cum vrei să îi zici, care mie mi se pare de dorit la o poveste – chiar dacă asta mă face old fashion type), dar mai ales: ” deşi plină de învăţăminte, cartea aceasta nu trebuia să fie un manual didactic, de la care copiii ” să îşi întoarcă faţa cu neplăcere..”  …” Cu alte cuvinte, Selma Lagerlof a vrut să predea povestind. Ideea mea de predare. Poveştile sunt modul nostru natural de a învăţa.

Călătoria magică a lui Nils îi învaţă pe copii despre fauna, relieful şi legendele Suediei.

Am folosit două versiuni ale poveştii: textul complet, dar ediţia veche şi „fără poze”, în paralel cu imagini viu colorate şi text adaptat, ediţie nouă.

Fă şi tu câţiva paşi alături de Nils, Martin(gâscanul domestic devenit erou), Akka şi cârdul ei de gâşte sălbatice şi alte personaje de-a dreptul încântătoare:

coperta

Citește în continuare „Nils Holgersson”

Reclame

Ion Creangă sau cât de dificile pot fi amintirile

Crescută cu Ion Creangă m-a izbit cumva pe neaşteptate dificultatea copiilor de azi(urăsc sintagma asta) în a-l aprecia, savura sau măcar citi. Dar la o privire mai atentă am înţeles această dificultate. Diferenţele sau greutăţile nu ţin doar de limbaj, ci şi de incapacitatea de a se relaţiona la acea realitate: scăldat pe ascuns în râu ….când ştrandul sau mai degrabă aqua parcul este la fel de dorit şi de părinţi, … buchisitul literelor pe ceaslov, orice ar însemna aceste cuvinte, când tableta şi i…fonul sau orice alt i… e atât de la îndemână… şi aşa mai departe. E o lume complet diferită, greu de imaginat pentru copilul de azi(bleah, din nou).

amintiri coperta

Amintiri pupaza

20140201_184500

Am apreciat deci ideea unei edituri de a „moderniza” Amintirile lui Creangă. Nu ca text sau conţinut, ci ca formă: benzi desenate. Ce zici?

Eu zic aşa: pentru un prim contact cu Creangă e plăcut, atractiv, uşor. Evident nu aş recomanda deloc ca aici să se încheie explorarea Amintirilor(deşi am un vag sentiment că pentru unii, chiar numai atât va fi  interacţiunea lor cu marele clasic).