Gătim povești – premierea

Liniște, timp, amintiri …. după agitația și alergătura dinaintea sărbătorilor, merităm câteva momente de tihnă. Ca să ne tihnească într-adevăr, haideți să răsfoim amintiri.

Prima amintire pe care vreau să vi-o împărtășesc este premierea concursului Gătim povești. După ce am înmânat diplomă fiecărui participant, am ales (random.org) zece cititori bucătari pe care i-am invitat la o dimineața de poveste.

Chiar asta am și făcut: printre poveștile înșirate cuminți pe rafturi ( Mulțumim, La două bufnițe!) am ascultat povești (mulțumim dna Simona Romaș), am povestit cu un autor (mulțumim, Patricia Lidia) și am  . . .  gătit pizza poveste (Ina B) – exercițiu creativ de povestire. Apoi am sorbit câte  o cicocolată caldă delicioasă și am continuat explorarea poveștilor de pe rafturi.

Povestea de Crăciun:

Povestim cu un autor/scriitor:

Pizza-poveste:

Poveștile de pe rafturi ne așteaptă, cicolata caldă ne ademenește . . .mmmm,  miroase a Crăciun .. .

A fost o dimineață tocmai bună pentru apropierea sărbătorilor: tihnă, poveste, prietenii, cărți și ciocolată delicioasă. Felicitări încă odată tuturor!

 

 

Cadoul perfect – dărnicie

Am descoperit căticica asta, din întâmplare. Cumpărată online habar nu aveam la ce să mă aștept, dacă se va merita achiziția, cum vor reacționa copii la ea.

Povestea e drăguță, scurtă, imaginile foarte colorate. Prima impresie a copiilor de clasa a treia de exemplu (am testat-o și pe ei și pe preșcolari) a fost nefavorabilă cărții, tocmai datorită drăgălășeniei imaginilor. Dar textul i-a cucerit. Simplu, clar, direct: a dărui însemnă a renunța la/ a sacrifica ceva. Nu dăruim fără să ne coste. Finalul e răscumpărător, adică dărnicia este răplătită. Cred că e bine să fie așa, pentru copii, chiar dacă noi, copiii mari, știm că uneori nu e după faptă și răsplată, ci deseori binele rămâne nevăzut, ne-răsplătit.

Am accentuat emoțiile personajelor, mai mult decât o face textul, căci mi s-a părut important, mai ales în cazul celor mari. Dilema între a renunța în favoarea celuilalt și a păstra pentru mine, sunt fericit dar și trist deopotrivă etc.

Dărnicia, sacrificiul sunt teme ce merită transmise copiilor, chiar dacă uneori ai dubii despre forma sub care o faci. Mai ales generațiilor de azi.

Aprofundarea poveștii a fost o idee venită așa, din senin: fiecare desenează cadou pentru celălalt: copiii mici după ce întrebi ce își dorește, copiii mai mari, pe ghicite, să vedem cât de bine ne cunoaștem prietenul/a. Sau: altă clasă, altă idee –  un cadou părintelui, căci ei mereu ne dăruiesc ceva.

IMPORTANT! CÂȘTIGĂTORII

Vești bune! Vești bune!

Cu aplauze și felicitări tuturor copiilor care au citit, gătit și trimis fotografii, atașez imaginile ce arată câștigătorii aleși de random.org.

Impersonal cum sună, am ales această opțiune pentru a nu fi alegerea subiectivă, părtinitoare, nedreaptă ….. deși tot nedreaptă e!  Fiecare copil merita din plin să câștige. Toți cei 99  care au muncit!

Așadar:

 

 

FELICITĂRI Matheo, Sara, Caroline, Iulia, Olivia, Mara, Bianca, Denisa și Sergiu,  Heidi și David!!!!!!!!!!

Așadar avem 10+1 bucătărași de poveste, deoarece Denisa și Sergiu au fost o echipă. Felicitări! Felicitări! Felicitări!

Pe cei 10+1 îi invităm sâmbătă, 17 decembrie, orele 10-12 la un atelier de povestit, ronțăit și felicitat! Vrem să îi cunoaștem mai bine, să povestim împreună, să creăm ceva. Detaliile le vor primi pe email/telefon/datele de contact trimise în concurs.

Emoții i i i i i ….. :)

Am finalizat tabelul, am verificat să nu uităm pe nimeni pe niciunde, am privit și răs-privit fotografiile, e timpul să tragem la sorți. Am simțit că ar fi nedrept/subiectiv să alegem noi, căci fiecare copil a citit, muncit, gătit, convins părintele etc. Așadar, lăsăm computerul să facă bilețele, să le amestece și să tragă la sorți 10 bucătărași de poveste ce vor primi pe lângă diplomă și o carte  cu autograf, asortată sezonului.

Ținem pumnii tuturor!

Felicitări fiecărui copil!!!

Mulțumiri multe fiecărui părinte!

 

…

 

Nimic …..

Nimic. Ce facem? Mai nimic: admirăm fotografii, recitim sau citim pentru prima dată povești recomandate de micii cititori-bucătari, selectăm, ne răzgândim, iar admirăm, iar citim …. ne lingem degetele …. mai nimic.

Așa ca noi și Lila face  . . . nimic. Mereu și mereu NIMIC e răspunsul ei la întrebarea mamei: Ce faci aici? Niciodată gata să plece sau să facă ce trebuie, Lila își petrece timpul făcând NIMIC. De fapt nimicul ei e plin de imagini, acțiune, culoare. O definiție mai frumoasă și mai creativă a jocului de-a , eu nu am găsit.

Finalul e și mai pe inima mea. Bunicul devine partenerul acestui joc imaginar al Lilei.

Oare chiar numai copiii și cei trecuți de vârsta stresului și a lui trebuie, pot descoperi bucuria jocului!?

Amintește-ți atunci când copilul tău spune că nu face nimic, că de fapt face …. multe: crează o lume, trăiește aventuri, zboară, dansează, descoperă. Și ar avea nevoie de un prieten de joacă. 🙂