Despre părinți, părințeală, mofturi și copii

Ehhh, nu te speria nu e un eseu din acela stufos cu tehnici, evaluări și recomandări. E . . . o poveste. Dar o poveste care vorbește despre cum ar fi dacă….

. . . dacă tati și mami nu ar mai vrea să se spele pe dinți ori să doarmă(sărind în pat la ore foarte târzii)

….. dacă tati și mami s-ar certa, supăra și bate de la un joc, pe care îl joacă dimineața, nespălați, în pijamale, în loc să plece la birou

…. dacă tati ar plânge rău de tot dimineața că nu vrea la muncă, iar singura cale de a-l face să plece totuși, ar fi să îl duci de mânuță și să îi dai jucăria ta cu el să îi țină de urât

…. dacă părinții ar fi de fapt niște copii. Iar copiii ar trebui să se descurce singuri, ba mai mult să îi descurce și pe ei.

O poveste amuzantă, intrigantă care a declanțat reacții diverse, aș zice în funcție de vârsta publicului. Cred că nu greșesc dacă afirm că adulții di npublic s-au simțit ușor răzbunați :).

Am discutat o vreme despre cum ar fi dacă, ce am face dacă ar fi, iar apoi ne-am permis distracția de a ni-i imagina pe tati și mami jucăuși, altfel, ciudați. Și a ieșit ….. ceva fain de tot.

Totul este bine când se termină cu bine

Nu e un slogan motivațional. E doar titlul unei povești frumos ilustrate și mult savurate de copii.

O portocală, prea coaptă de razele soarelui se desprinde de ramura ei și cade declanșând un dezastru. Animale și oameni sunt prinși în acest tăvălug de întâmplări, iar rolul de judecător al sultanului nu e deloc ușor. A cui e vina? Cine e responsabil? Pentru ce?

O delicioasă parodie cu mesaj bine ascuns printre personaje și întâmplări. Evident portocala sfârșește pedepsită aspru pentru nenorocirea provocată de căderea ei. E stoarsă și făcută suc. Am luat și noi parte la executarea portocalei, fie degustând un pahărel de suc, fie decojind și savurând fructul, meditând însă la sensul/mesajul/rostul acestei povești.

Oare doar noi românii dăm atât de ușor și rapid vina pe …. oricine altul decât mine?

Oare unde se termină responsabilitatea mea și începe vina celuilalt?

Gândite pe îndelete și cu toată înțelepciunea copilăriei, dilemele nu s-au arătat de loc a fi simple.

Ne-am distrat mai apoi inventând vini imaginare pentru situații reale. Întârzierea la școală era evident vina vântului care a suflat prea tare ori a șoseteleor care nu s-au lăsat împerecheate corect. Iar pentru nota aceeea înfricoșătoare I a fost de vină ba pixul, ba foaia, ba Doamna :), ba cifrele ce nu se lăsau îmblânzite….

Iar eu clar NU sunt de vină pentru idei năstrușnice, scuze elaborate ori vini imaginare oferite de copii în urma orei de poveste. E de vină….. cartea, ba nu, autorul, ba nu….. ăăăă … Portocala!

Fierbe, fierbe ol de lut….

„Taler să am de umplut,

Foamea vin de mi-o alungă, 

Dă-n clocot cât să-mi ajungă!

Iar oala bolborosi și dădu în clocot, și de îndată se umplu cu paste fierbinți….”

Așa mi-ar plăcea și mie să se desfășoare procesul gătitului. Uneori măcar. Dar, cum nu sunt Strega nona, eu trebuie să pun apa la fiert. să adaug sare, paste etc etc.

Strega nona, o poveste cu aromă de paste italienești, cu o mică pățanie, destul de ciudată încât să atragă atenția copiilor mari și mici, asezonată cu un final veselo-serios, ne-a fermecat pe loc. Ne-am încercat apoi puterile la a crea vrăji vesele, comice, poetice și delicioase. Am descoperit astfel că nu e deloc ușor să fi poet, că uneori cuvintele fug și nu le găsești, că e greu să îmblânzești o rimă și un ritm. Dar a fost distractiv, colorat și ne-a deschis apetitul pentru noi povești.

Verde pentru biciclete . . . magice

A venit în sfârșit primăvara și suntem gata de biciclit. Și real și imaginar.

O carte simplă, clară, de suflet, a Mihaelei, ne-a deschis porțile imaginației. După ce ne-am întristat de dragul Zamfirei (e greu pentru cei ce pot primi ceea ce își doresc să înțeleagă că pentru alții, dorințele rămân … doar dorințe), am savurat momentul în care dorința ei devine realitate. Să nu renunți la vise, să faci bine ca să primești bine, iată doar câteva idei pe care copiii le-au cules dintre paginile cărții.

Apoi, am început să pedalăm prin imaginație ca să vedem cât de departe putem ajunge. Nu ne-a oprit nimic. Am ajuns în spațiu, am colindat în timp, în lumi imaginare, ori ne-am dus să petrecem timp cu cei dragi: bunici, verișori, prieteni. Individual sau în grup, am luat bicicleta magică a Mihaelei și am colindat nestingheriți.

Făt frumos din lacrimă

Pe vremea când frigul încă ne ținea companie ( 15 ianuarie), am sărbătorit  ziua unui mare poet . . . altfel: citind basmul scris de el. A fost o provocare vrednică de un erou de poveste. Cuvintele necunoscute, personajele multe și diverse, muuuultele rânduri ne-au aținut calea gata-gata să ne doboare, dar le-am făcut față și am ieșit biruitori. Făt frumos din lacrimă ne-a cucerit!

Ne-au fost și nouă de ajutor câteva personaje fantastice precum împăratul țânțarilor, al racilor ori un cal cu șapte inimi, deghizate ca părinți, bunici ori Doamna. Alături de ei ne-am dovedit răbdarea, neînfricarea și puterea de a citi 🙂 pe măsura vârstei noastre (clasele 2-4), întocmai ca un erou adevărat.

Iar mai apoi am adunat în câte-o lacrimă ce ne-a fost mai drag din poveste.

 

După o vreme . . .

” Și a trecut un an, iar el creștea văzând cu ochii…

eh, n-o fi crescut chiar așa blogul, dar nici nu a stat pe loc. Am adunat multe în cufere în acest răstimp, dar multă fu truda și tare grăbit timpul, ca să apucăm a le povesti. De-amu însă, ne-om lua timp și-om sta la taclale, așa pe îndelete.

 

Prâslea cel voinic a fost eroul câtorva săptămâni de storytelling. Basmele românești încep să fie gustate chiar și de copii oarecum mici. Curajul, voința și mai ales izbânda au făcut din Prâslea, imediat, un personaj tare îndrăgit. Până acolo încât un grup de copii creativi, curajoși ca el și mari iubitori de povești vor să îi aducă la viață, prin teatru, povestea. E muncă grea, cu trudă, zi de vară până-n seară și avem din când în când nevoie de apă proaspătă ori de seu din ghearele corbului. Însă, suntem siguri că vom izbuti și noi.

Ne-am pregătit însă : am ascultat, am admirat diverse ediții ale poveștii, ilustrații vechi și noi, am făcut cunoștință cu personaje fantastice românești (zgripțuroaica, zmeii), am aflat de justiția divină ori principiul după faptă și răsplată și am pictat mere de aur, modelate din lut. Formule tip de început și final, cuvinte vechi, necunoscute, iată alte comori descoperite în basm.