Copacul darnic e ….. o carte simplă, alb negru, text succint. Dar un mesaj profund. Am povestit-o oriunde am avut ocazia: părinților, adulților și copiilor împreună, copiilor școlari și preșcolari. Fiecare grup de ascultători a reacționat … puternic, dar diferit. Dacă ochii mamelor s-au umezit, copiii preșcolari au făcut o liniște ca la nici o altă poveste, iar copiii mai mari au aplaudat și sărit cu întrebări, comentarii, interpretări. Fiecare reacție a fost la fel de profundă ca mesajul cărții. O carte care vorbește oricui o ascultă.
Bine, dar ce legătură este între această carte și Paște? Ceva atât simplu: mesajul. Dăruire de sine versus recunoștință.
Este perioada lent-ului sau pe românește, postul mare, pregătirea pentru Paște. Nu este, cred, niciun alt moment din an mai potrivit pentru povestea asta(deși am folosit-0 și pentru ziua mamei de exemplu). Cadoul, dărnicia nu sunt esența Crăciunului (părere personală) Ci mai degrabă a Paștelui. Crăciunul(Nașterea) nu ar avea importanța pe care o are în absența Paștelui. Dăruirea la cote maxime sau miezul dăruirii este Paștele: viața dată cadou altuia. De dragul celuilalt.
Copacul darnic este lectura nimerită în așteptarea acestei sărbători.
Am adâncit (mă încumet eu să mă laud) mesajul cărții printr-un exercițiu pe cât de simplu pe atât de adânc.
Am ascultat povestea, am păstrat-o în interior, în tăcere, câteva momente(dacă te apuci imediat după o poveste/lectură să exprimi, să verbalizezi, să explici pierzi povestea. Las-o câteva momente măcar să se așeze în tine). Apoi, am ales, fiecare copil pentru sine, care dintre cele două personaje e: Copacul sau Băiatul. Încă sub impactul poveștii, am scris câteva rânduri adresate celuilalt personaj. Copacul a scris Băiatului și invers.
Un exercițiu de impersonare. Alegerea personajului (de ce sunt Copacul? de ce sunt Băiatul?), mesajul personajului (diferit, deși același personaj) și dialogul dintre cele două personaje a lăsat spațiul necesar exprimării de sine. (Copacul și Băiatul ce dialogau se alegeau la întâmplare. Uneori dialogul avea sens, alteori nu. Alteori părea că au lucrat împreună cei doi copii, în ciuda faptului că au lucrat la distanță, individual).
Redau câteva dialoguri și mesaje separate. Citiți-le atent, cu sufletul și veți vedea dincolo de cuvinte ce anume a spus cartea copilului respectiv.
Dar mai întâi iată și câteva modalități creative de adresare: avion, sul, decorațiuni pe foaia respectivă( desene, inimioare etc) și (păcat că nu am fotografiat) un mesaj într-o sticlă, foarte coerent cu partea de final a poveștii 🙂
Copacul:
” Băiatule, eu mă întreb de ce oare nu vii la mine decât pentru a-mi cere lucruri? dar tot nefericit ești. …Uneori stau și mă gândesc la vremurile trecute când nu făceai nimic decât să te joci cu mine. .. și încă ceva: în toată povestea noastră nu mi-ai spus niciodată mulțumesc! Dar să știi că eu tot te iubesc! cu drag copacul tău din copilărie…”
” Dragă băiatule, eu sunt foarte bucuros și foarte mândru de ceea ce am făcut pentru tine. Aș dori ca în fiecare zi să vii și să stai pe mine (e o buturugă, deci are sens) ca să îmi povestești ce ai făcut în acea zi. Te aștept cu drag! ”
” Băiatule, aș vrea să cresc din nou ca să te mai pot ajuta la nevoie. dar nu mai pot. Nu mai sunt capabil să cresc … nu te mai pot ajuta….”
” Dragă băiatule, eu ți-am dat tot ce am avut mai bun. Ți-am oferit totul din dragoste. M-am simțit bine oferindu-ți pentru că știam că acele lucurri te fac fericit. Iar pentru mine contează cel mai mult în lume fericirea ta. Mă bucur că am putut să îți ofer toate acele lucuri chiar dacă eu am rămas cu mai nimic. Simt că mi-am împlinit scopul … ”
Băiatul scrie:
” Copacule, vreau să îți spun neaparat ceva. De fiecare dată tu mi-ai dat tot ce am vrut și ai avut grijă de mine. iar acum vreau să îți spun ceva ce am uitat să îți spun mereu la tot ce ai făcut pentru mine: Mulțumesc!
Copacule, vreau să îți mulțumesc pentru că tot timpul mi-ai fost alături, ai fost un adevărat prieten și nimnei nu mi-a foat aproape la greu, așa cum ai fost tu. Ești maimult decât uncopac, ești c aun frate.
Dragă copac, chiar îmi pare rău că nu ți-am mulțumit niciodată, deși tu mi-ai fost alături mereu și ai acceptat să îți dai chiar și trunchiul pentru mine. Îți spun acum MULȚUMESC pentru tot ce ai făcut pentru mine.
Dragă copacule, îți mulțumesc pentur toate care mi le-ai făcut. …Îmi cer scuze că nu ți-am spus mulțumesc și să știi că încă te iubesc și nu te-am utat! Cu drag băiatul ”
A; mai putea transcrie încă de două ori pe atâtea mesaje. Toate au aceeași recunoștință în ele. 🙂
Ar mai fi o observație:
numărul scrisorilor Băiatului către Copac (deci al celor ce au ales acest personaj) e mai mare decât numărul celor scrise de Copac Băiatului. Ba chair dublu pe alocuri 🙂 . Explicații pot fi diverse, începând cu cea mai logică: sunt încă copii, deci la vârsta la care cer și au mai degrabă dcât oferă. Și așa și trebuie să fie. Dar povestea asta, sărbătoarea Paștelui și alte asemenea momente sper să contribuie înspre deprinderea dărniciei.
Băiatul scrie
Copacul scrie 
Punguţa cu poveşti 