Copacul darnic – lecția Paștelui?

Copacul darnic e  ….. o carte simplă, alb negru, text succint. Dar un mesaj profund. Am povestit-o oriunde am avut ocazia: părinților, adulților și copiilor împreună, copiilor școlari și preșcolari. Fiecare grup de ascultători a reacționat … puternic, dar diferit. Dacă ochii mamelor s-au umezit, copiii preșcolari au făcut o liniște ca la nici o altă poveste, iar copiii mai mari au aplaudat și sărit cu întrebări, comentarii, interpretări. Fiecare reacție a fost la fel de profundă ca mesajul cărții. O carte care vorbește oricui o ascultă.

coperta

Bine, dar ce legătură este între această carte și Paște? Ceva  atât simplu: mesajul. Dăruire de sine versus recunoștință.

20150324_150110

20150324_150119

20150324_151238

sfirsit

Este perioada lent-ului sau pe românește, postul mare, pregătirea pentru Paște. Nu este, cred, niciun alt moment din an mai potrivit pentru povestea asta(deși am folosit-0 și pentru ziua mamei de exemplu). Cadoul, dărnicia nu sunt esența Crăciunului (părere personală) Ci mai degrabă a Paștelui. Crăciunul(Nașterea) nu ar avea importanța pe care o are în absența Paștelui. Dăruirea la cote maxime sau miezul dăruirii este Paștele: viața dată cadou altuia. De dragul celuilalt.

Copacul darnic este lectura nimerită în așteptarea acestei sărbători.

Am adâncit (mă încumet eu să mă laud) mesajul cărții printr-un exercițiu pe cât de simplu pe atât de adânc.

Am ascultat povestea, am păstrat-o în interior, în tăcere, câteva momente(dacă te apuci imediat după o poveste/lectură să exprimi, să verbalizezi, să explici  pierzi povestea. Las-o câteva momente măcar să se așeze în tine). Apoi, am ales, fiecare copil pentru sine, care dintre cele două personaje e: Copacul sau Băiatul. Încă sub impactul poveștii, am scris câteva rânduri adresate celuilalt personaj. Copacul a scris Băiatului și invers.

Un exercițiu de impersonare. Alegerea personajului (de ce sunt Copacul? de ce sunt Băiatul?), mesajul personajului (diferit, deși același personaj) și dialogul dintre cele două personaje a lăsat spațiul necesar exprimării de sine. (Copacul și Băiatul ce dialogau se alegeau la întâmplare. Uneori dialogul avea sens, alteori nu. Alteori părea că au lucrat împreună cei doi copii, în ciuda faptului că au lucrat la distanță, individual).

Redau câteva dialoguri și mesaje separate. Citiți-le atent, cu sufletul și veți vedea dincolo de cuvinte ce anume a spus cartea copilului respectiv.

Dar mai întâi iată și câteva modalități creative de adresare: avion, sul, decorațiuni pe foaia respectivă( desene, inimioare etc) și (păcat că nu am fotografiat) un mesaj într-o sticlă, foarte coerent cu partea de final a poveștii 🙂

scrisori catre copac

Copacul:

” Băiatule, eu mă întreb de ce oare nu vii la mine decât pentru a-mi cere lucruri? dar tot nefericit ești. …Uneori stau și mă gândesc la vremurile trecute când nu făceai nimic decât să te joci cu mine. .. și încă ceva: în toată povestea noastră nu mi-ai spus niciodată mulțumesc! Dar să știi că eu tot te iubesc!   cu drag copacul tău din copilărie…”

” Dragă băiatule, eu sunt foarte bucuros și foarte mândru de ceea ce am făcut pentru tine. Aș dori ca în fiecare zi să vii și să stai pe mine (e o buturugă, deci are sens) ca să îmi povestești ce ai făcut în acea zi. Te aștept cu drag! ”

” Băiatule, aș vrea să cresc din nou ca să te mai pot ajuta la nevoie. dar nu mai pot. Nu mai sunt capabil să cresc … nu te mai pot ajuta….”

” Dragă băiatule, eu ți-am dat tot ce am avut mai bun. Ți-am oferit totul din dragoste. M-am simțit bine oferindu-ți pentru că știam că acele lucurri te fac fericit. Iar pentru mine contează cel mai mult în lume fericirea ta. Mă bucur că am putut să îți ofer toate acele lucuri chiar dacă eu am rămas cu mai nimic. Simt că mi-am împlinit scopul … ”

Băiatul scrie:

” Copacule, vreau să îți spun neaparat ceva. De fiecare dată tu mi-ai dat tot ce am vrut și ai avut grijă de mine. iar acum vreau să îți spun ceva ce am uitat să îți spun mereu la tot ce ai făcut pentru mine: Mulțumesc!

Copacule, vreau să îți mulțumesc pentru că tot timpul mi-ai fost alături, ai fost un adevărat prieten și nimnei nu mi-a foat aproape la greu, așa cum ai fost tu. Ești maimult decât uncopac, ești c aun frate.

Dragă copac, chiar îmi pare rău că nu  ți-am mulțumit niciodată, deși tu mi-ai fost alături mereu și ai acceptat să îți dai chiar și trunchiul pentru mine. Îți spun acum MULȚUMESC pentru tot ce ai făcut pentru mine.

Dragă copacule, îți mulțumesc pentur toate care mi le-ai făcut. …Îmi cer scuze că nu ți-am spus mulțumesc și să știi că încă te iubesc și nu te-am utat! Cu drag băiatul  ”

A; mai putea transcrie încă de două ori pe atâtea mesaje. Toate au aceeași recunoștință în ele. 🙂

Ar mai fi o observație:

numărul scrisorilor Băiatului către Copac (deci al celor ce au ales acest personaj) e mai mare decât numărul celor scrise de Copac Băiatului. Ba chair dublu pe alocuri 🙂 . Explicații pot fi diverse, începând cu cea mai logică: sunt încă copii, deci la vârsta la care cer și au mai degrabă dcât oferă. Și așa și trebuie să fie. Dar povestea asta, sărbătoarea Paștelui și alte asemenea momente sper să contribuie înspre deprinderea dărniciei.

biatul scrie  Băiatul scrie

Copacul   scrie      copacul scrie

Reclame

Cărticică senzorială

Nu am mai adaugat nimic de muuuultă vreme pentru cei mici. Mici de tot. Deși îmi foarte plac cărticelele bune pentru micii cititori.

Uite peste ce dădui azi la librărie:

coperta

Codițe: mici, mari, pufoase, mișcătoare, solzoase, chiar puturoase(sconcsul, bineînțeles).

O cărticică drăguță, tactilă, colorată. Acum, evident nu ne așteptăm, ca cel mic să rețină numele acestor anumăluțe. Sau nu pe toate. Dar cuvinte noi, senzații tactile, culori, timp cu părintele…. uite alte câteva câștiguri garantate dacă cetiți îmăreună cu cel mic cartea.

paunul

vulpite

vulpite 2

balena

PS. e în engleză 🙂

din nou PREMII!

Nu, nu e glumă! Am citit și recitit răspunsurile mâncăcioșilor de povești! Delicioase!

creativity

 

Așa cum vă arătasem anterior, MUP sau UCP ar fi încântat să vadă abundența de borcănele cu vise care mai de care mai minunate. Nici noi nu am putut rămâne indiferente. așadar am decis să premiem cele mai creative vise (nu neaparat sub aspectul decorului borcanului, ci a lumii imaginate, a limbajului, a ideii).

Și am ales, cu MARE dificultate, căci au fost multe vise interesante, descrise în cuvinte deosebite, vise ce deschideau o fereastră spre lumea interioară a copilului.

 

Iată cele trei vise și autoarele lor:

vis 1

vis 2

vis 3

1. Mucenicu Letiția Medeea – Liceul Calderon

2. Țepeș Alexia, Școala Generală nr 25

3. Bunea Ioana Emanuela, Școala genrală nr 25

 

Felicitări!!!!

Premierea va fi …. o mică MARE surpriză din partea noastră. Veți afla cât de curând!!!

 

Micii povestitori I

Reîncep un proiect care mi-e tare drag. E superbă experiența sorytellingului: povestea prinde viață prin cuvintele și gesturile mele, DAR mai ales în ochii copiilor. Când vezi ochișorii mici și curioși că te urmăresc atent, gurițele deseori căscate de uimire și mai ales când auzi participarea lor în poveste prin urale sau supărări(atunci când vine personajul negativ) te simți de milioane.

Cu toate acestea nimic nu depășește bucuria de a vedea aceleași reacții, aceeași atenție de data asta acordată unui copil povestitor. Iar când auzi cuvintele povestitorului, când vezi gesturile lui și toată aducerea la viață a poveștii…. nici nu pot spune ce minunată e experiența!

Așadar sper să am cât de des aceste mici momente magice, când copiii intră în lumea poveștilor iar eu am ocazia să trag cu urechea 🙂

denis

denis 2

denis3

Povestitorul citește(:) așa se face nu? ce contează că nu știi citi! De atâtea ori a auzit povestea încât reproducea pasajele, ca și când ar fi citit), dar și interacționează cu publicul: privește publicul, le răspunde la întrebări(NUUU, ascultă, e cum zic eu!) și (asta nu am surprins pe cameră) se plimbă printre ascultători ca să facă mai vizibile imaginile sau să anime puțin povestea. Deliciu!!!!

de 8 martie

Ziua mamei e o zi specială. Sunt de părere ca e bine și necesar să îi ajutăm pe copii să respecte, să cadorisească, să arate dragoste mamei lor, dar totodată mă cam enervează display-ul de ieftineală, sclipiciune și inimioare.

Ehh, le punem deoparte și intrăm în lumea poveștilor. Normal.

Și cum se cuvine unor povestitori am povestit despre MAMA. Mai degrabă am făcut o descriere, un tablou în cuvinte al mamei. Dar nu din cele obișnuite(ochi blânzi, brațe mângâietoare etc).

Am afișat pe tablă câteva desene(cum talentul ăsta e clar unul ce nu îmi aparține, am utilizat imagini de pe marele și bogatul net) ce o personificau pe mama așa:

regină,     sirenă,     om de știință(malefic sau nu),     zână,     robot,     super eroină.

20150305_123929

Fiecare copil a les o repezentare a mamei.

Apoi am cerut proză scurtă și foarte scurtă(dat fiind și timpul alocat) în care mama să fie cum și-o imaginează, dorește, repezintă autorul copil.

Am primit o comoară de desene viu colorate, de cuvinte, de idei, de …. tablouri în proză.

20150305_141015

La oprimă privire se vede limpede că domină mama-supeerou. Avem așa, răzleț, câte o mamă zână, vreo trei regine și una om de știință.

Partea fascinantă a acestui exercițiu a fost decodificarea imaginii. Adică: de ce ar fi o mamă super erou? Ce puteri ar avea? Cum îți dai seama că e supererou? Te ajută/bucură/supără că e așa? Dar mama zână, de ce e zână. Ce are magic? Mama e regină pentru că…? Mama om de știință știe toate sau crează ceva sau…. ?

Nici nu știu dacă am dreptul să stric  corola de minuni a lumii 🙂 spunând cum își văd copiii mama și de ce, ce anume o face deosebită. Hmmmm ….

Crâmpeie poate. Idei, cuvinte, imagini mai deosebite.

Încep prin a vă bucura ochii și voi reveni cu partea scrisă:

mama regina

mama om de stiinta

mama zână

microbus

supereroinele