Publicat în club de povești

Legenda celor trei copaci

Povestea mea preferată în această perioadă a anului, de Înviere, este una veche. Vi-o las într-o versiune repovestită de mine. Sărăbători cu pace, sănătate și bucuria împlinirii viselor altfel, întâlnindu-L pe Cel înviat! Hristos a înviat!

Publicat în club de povești

Puterea imaginației

Se vorbește mereu de imaginație, de puterea ei.

În zilele acestea de izolare/distanțare fizică aflu că în inimile micuților se adună mult dor. Lipsa prietenilor, lipsa bunicilor, ba pentru unii lipsa părinților (unii cadre medicale izolate de dragul familiei, alții rămași prin străinătate) se tooot lărgește și golul din inimioare e tot mai mare.

Căritica pe care vi-o povestesc le propune copiilor un joc de imaginație. Atunci când nu ai lângă tine jucăria preferată, prietenul de la grădiniță/școală, bunicul sau bunica atât de dragi, pe mama ori tata IMAGINEAZĂ-ȚI că îi ai, apelând la amintirile pe care le ai cu ei și inventând aventuri noi, de poveste. E un joc care, da știu, nu îi aduce lângă tine, dar liniștește puțin dorul. Dacă  le desenzi sau notezi aceste aventuri imaginate și mai apoi le împarți cu ei, e și mai bine!

Henry si puterea imaginației – link audio

Oare să mai pomensc iarăși de BUNICI și înțelepciunea lor?!!  🙂

Fără să laud cartea, menționez doar frumusețea imaginilor, fiecare combinând creativ  desenul și fotografia!

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Publicat în club de povești

Dor după . . . ieri

Cartea pe care am să vi-o parafrazez, adică o voi povesti fără a divulga muuuulte din ea, e foarte potrivită ca jelanie după IERI-ul de care suntem conștienți abia acum. Acel ieri când să te plimbi, să mergi hai-hui, să stai la un suc/cafea pe o terasă cu un prieten, să pici așa neanunțat la cineva în vizită, să intri lejer în casă (fără să freci mânerul ușii, cheile etc cu dezinfectant și să arunci hainele direct în mașina de spălat), să cobori la ce oră voiai să își iei o alună… deci acel ieri când toate astea erau perfect normale. Atât de normale că nu le observam. Ba ne și enervau.

Ce mi-e TARE drag la carte e soluția. NU, NU rezolvă pandemia (mare păcat!), dar rezolvă puțin din dorul după acel normal, frumos și aventuros IERI:

Copilului din poveste îi e dor de ziua cea mai fericită din viața lui, ziua de ieri(oare nu e mereu și la noi așa? Ce a fost, cumva nu știu cum, e mereu mai bun, acum că a trecut). Dorindu-și atât de mult să retrăiasca acea zi începe să caute soluții, concluzionând că o întoarcere în timp ar fi perfectă. Dar să ajungi înapoi în timp? Poate dacă mergi invers cu o viteză mai mare ca cea a luminii ori dacă ai o rachetă supersonică, o mașină a timpului sau dai de vreo gaură de vierme (un portal, ar zice unii dintre copiii pe care îi știu). Cum nu dă de capăt dilemei, cere ajutor BUNICULUI. Am folosit majuscule, pentru că (poate observați în postările mele) de-o vreme încoace mi se pare că realizăm unde găsim înțelepciunea care ne rezolvă dilemele de orice fel (ba o criză de anxietate, ba o întoarcere în timp, etc).   –  Tocmai potrivit mesajul în zilele în care bunicii ne sunt cei mai amenințați de pandemie.  –

Bunicul, după ce află motivul acestei căutări, face cam ce ar face și al meu bunic (eu doar unul mai am): dă drumul poveștilor despre IERI-ul lui. Fotografii și povești din trecut.

Concluzia, morala poveștii este …. ascult-o și definește tu cum este:

De ce să pleci în căutarea zilei de ieri când poți fericit chiar acum, ASTĂZI! 

Ce aș mai adăuga eu: blocat într-o cutie de beton (apartament de bloc) poți găsi aventuri nemaipomenite în . . . CĂRȚI! (era de așteptat, nu?)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Publicat în club de povești

Marele Jumperee sau de 1 aprilie

Altă poveste a Juliei Donaldson, la fel de savuroasă și melodioasă, ca toate poveștile ei.

Câteva animăluțe, iepurele, motanul, ursul, ba chiar și elefanul au parte de o sperietură pe cinste. În căsuța iepurașului a apărut un Jumperee uriaș, înfricoșător, cu o voce tunătoare care amenință că-i turtește ca pe un purec, că-i înțeapă mai rău decât o albină, fiind mult mai mare decât un copac.

Speriați toți fug, cerând fiecare ajutor unuia mai mare decât el: iepurașul îl cheamă pe motan, care e ajutat de urs, care la rândul său apelează la elefant. Când și elefantul se ascunde speriat de înfiorătorul Jumperee (numele sugerează un animal săritor, dar are o melodie aparte prin dublarea e-ului la final), intervine …. o broască. Mama broască se proțăpește în fața cuclcușului iepurașului, ocupat acum de înfricoșătorul, uriașul, nemilosul Jumperee și îl cheamă pe acesta afară.

Abia ajunge mama broască la trei ( 1, 2, 3…) că din viziuina iepurelui sare… nimeni altul decât puiul ei, broscoiul.

Totul a fost o farsă, reușită trebuie să recunoaștem.

Recomand povestea, mai ales pentru mici vorbitori de engleză, care se vor delecta cu rimele acesteia.

Sunt marele Jumperee,

Mai înfricoșător nici c-aș putea fi!

ori

Sunt Jumperee, cel neînfricat,

Mai înalt chiar,

Această prezentare necesită JavaScript.

ca un copac!