Sunt fără cuvinte, la propriu și la figurat. La propriu datorită unei viroze/criză de astm/….. orice mai e, iar la figurat datorită unor copii absolut minunați.
Poveștile au avut glas, picioare și muuuultă viață azi, din păcate, la unul din mall-urile din oraș. Din păcate, căci ar fi fost neasemuit mai delicioasă o plimbare prin centrul orașului, în soare. Dar e aprilie și vremea e mofturoasă.
Copii creativi, entuziaști, curajoși au defilat și abordat timișorenii, povestindu-le despre . . . povestea lor preferată. Costume diverse, creative, colorate, zâmbete multe (de bucurie amestecată cu emoții), voci cristaline au vrut să invite, pe cei ce s-au lăsat invitați la … poveste. Unii au apreciat, au zâmbit, au ascultat, ba chiar răsplătit micile povești umblătoare. Alții …. cu mare supărare spun asta, au trecut nepăsători sau chiar au îndrăznit a oferi un cuvânt urât micii povești cu glas, ce intrebase politicos dacă o cunoaște. Lumea e dură. Asta au aflat copiii-povești azi. Însă lumea poate fi înfrumusețată prin povești. Dovada: zâmbetele celor ce s-au lăsat fermecați de costume, de poveste, de emoțiile celor mici. Și au fost mulți. Le mulțumim!
Iată un moment ce m-a emoționat: poveștile ne sunt dragi la orice vârstă!
Bravo copii! Nu am cuvinte să vă laud destul pentru efortul de a gândi și crea costumul, pentru curajul de a aborda oamenii, pentru bucuria cu care ați adus la viață povestea preferată și mai ales, pentru că citiți, iubiți, savurați și împrăștiați povești!
Bravo doamnele învățătoare! Timp, efort, organizare, consilierea copiilor și a părinților, mașini personale puse la bătaie, și câte mai pot fi puse în farfuria dumneavoastră(cum bine zice expresia englezească). Doamna Simona Romaș, Daniela Simionese și Ramona Brocovici mă înclin! Chiar și model personal le-ați oferit 🙂
Un MARE săru-mâna părinților care au fost alături de noi cu …de toate: timp, ajutor la costume/machiaje :), transport, susținere atunci când eram prea emotivi, cărți cumpărate, îndemn la citit etc etc.
Ne-am dorit să arătăm că poveștile nu au pierit, că, în ciuda semnelor îngrijorătoare, copiii citesc, că iubesc poveștile, că alături de ei părinții apreciază lectura și lumea cuvintelor.
Avem un mic crâmpei de fotografii.
Premierea copiilor povești (căci o merită cu prisosință) și imaginile de calitate vor veni ceva mai încolo, prin bunăvoința unor prietene (nu doar ale mele ci și ale poveștilor, ale copilăriei), Patricia Ligia Popescu și Flore Corlan. Mulțumesc din suflet!
Vă invit în lumea poveștilor. Daaaa, poveștile există, vorbesc, zâmbesc, umblă. Uite:
Punguţa cu poveşti 