invitație la creativitate adică la :) Concurs

Acum că eu sunt în pauză medicală, uite ce veste bună am primit și o dau mai departe:

https://www.facebook.com/pages/F%C4%83uritorii-de-Pove%C8%99ti/796543133736877?fref=nf

sau:

Înceeeeepe Maaagia  !!!!
Făuritorii mai mici sau mai mari de poveşti sunt invitaţi să participe la concursul nostru de scriere creativă!
Detalii în regulament ! Vă aşteptăm cu Bucurie

Concursul Naţional de Scriere Creativă

„Făuritorii de Poveşti”

Regulament participare 2015

1. Concursul se adresează tuturor copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani şi este structurat pe 3 categorii de vârstă :
4-6 ani
7-9 ani
10-14 ani.

2. Concurenţii vor trimite ,în perioada 30 ianuarie /30 martie câte o poveste originală pe adresa de e-mail : fauritoriidepovesti@yahoo.ro ,menţionând numele complet, vârsta şi oraşul.

3.Poveştile vor fi compuse folosind jocul de scriere creativă (www.facebook.com/LibrariaSyntagma?ref=ts&fref=ts ).Cei care nu au acces la joc, dar vor să participe,vor putea folosi cardurile –personaje de pe pagina de Facebook :
www.facebook.com/…/F%C4%83uritorii-de-Pove…/796543133736877…

4.În perioada 31 martie / 19 aprilie vor fi selectate, conform criteriilor stabilite, 30 de poveşti ce vor fi publicate într-un volum colectiv.
Vor fi notate :Originalitatea, coerenţa ,capacitatea de a transmite emoţie,capacitatea de a găsi soluţii creative pentru personajele poveştii .

5. Pe data de 23 aprilie vor fi afişate rezultatele, iar premierea va avea loc pe data de 30 mai , în cadrul Clubului de literatură pentru copii şi tineret „Clipe Albastre”. Se vor acorda diplome şi cărţi.

Reclame

Minunea – idei, impresii, sentimente …

Așadar, am citit o carte primită de fiica mea la Clubul de lectură(școală). Acum o citește ea.  🙂

E una dintre cărțile pe care le vei trăi cu fiecare centimetru din tine. Sau cel puțin așa am pățit eu.

Ca design, să zicem așa, cartea schimbă de câteva ori perspectiva asupra poveștii: ba prin prisma personajului principal, ba a altui membru din familia acestuia(Via, sora mai mare), ba a colegilor/prietenilor de la școală, ba chiar inserează și emailuri, mesaje de FB. Interesant. Chiar mi-a plăcut.

Firul povești e simplu (ha!): un copil merge pentru prima dată la școală. Mda, dar așteaptă puțin.

Nu e prima zi de școală cu copii de 6-7 anișori, îmbujorați și cu ochi sclipitori, cu buchete de flori mai mari decât ei, cu fluturași în stomac, cu părinți mândri și emoționați, cu ghiozdănele noi, …

E prima zi din clasa a cincea a unui băiat care se descrie așa: Mă numesc August, să știți. Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-ați imagina, probabil că este mai rău. Născut cu o combinație de malformații genetice, trecut prin 27(parcă) de intervenții chirurgicale, e un copil perfect conștient, până la auto-ironie despre aspectul său, despre reacțiile celorlalți, cu așteptări impresionant de realiste de la cei din jur.

E prima zi și pentru părinții lui care, anterior au trecut prin tot ce a însemnat nașterea unui copil diform, creșterea acestuia cu numeroase intervenții chirurgicale, cu teama că nu va trăi, cu încercările de a rămâne părinți și pentru fetița mai mare, dureros conștienți de chipul copilului lor, cu lupte interne între protecția și autonomizarea acestuia.

Prima zi de liceu și pentru sora mai mare, deja obosită să graviteze în jurul fratelui: August este Soarele. Eu, mama și tata suntem planete care gravităm în jurul Soarelui. Restul familiei și prietenii sunt asteroizi și comete care se învârt pa lângă planetele care gravitează în jurul Soarelui… cu frământările ei despre cine e (sora unui copil diform), cine e fratele ei (Nu l-am văzut niciodată pe August așa cum îl vedea restul lumii), despre prietenii și anii de liceu, cu vinovății legate de nevoia de distanță între ea și August.

E o zi de școală specială și pentru noii colegi ai acestui copil. Pregătiți sau nu de părinți/director, încurajați să îl accepte sau dimpotrivă(… când Julian a recunoscut că îi este greu să fie prieten cu acel copil, i-am spus să se simtă fără obligații… s-ar putea să fie prea mult să le cerem copiilor noștri un astfel de efort), copiii au propriile dificultăți, războaie de popularitate etc.

Nu, nu se întâmplă o minune la finalul poveștii și chipul băiatului devine sublim și minunat.

Se întâmplă o altă minune. Acceptarea sau bunătatea sau, așa cum citează directorul în discursul său final: Dumnezeu întrupat în oameni. Strălucea în bunătatea lor…, se ivea în grija lor, mângâia cu privirile lor.

Asta, numai după ce s-au cernut cei ce nu puteau duce o asemena povara, cei care nu au putut trece dincolo de urâțenia feței, de diformitate, de diferențe.

E un exercițiu teribil să te pui, pe rând, în pielea personajelor. Înepe prin a fi o vreme August, dorindu-ți cel mai mult să fi obișnuit, să te pierzi, să nu fi observat.

Încearcă mai poi să fi mama sau tata. Cum îl mai iubești! Cum te doare durerea lui, urâțenia, vina că tu porți gena responsabilă dar la tine nu s-a activat! Cum suferi știindu-l batjocorit, neacceptat, dar cum vrei să îl faci puternic și mândru de el.

Dar colegul de bancă, la o vârstă la care chiar contează popularitatea și totodată nu știi încă să fii prieten, să vezi dincolo de defecte?

Dar părintele colegului care are coșmaruri din cauza feței copilului diform, care chiar nu poate fi prietenul acestuia? Cum accepți tu? Cum sau dacă îl înveți să depună efort, să dea dovadă de maturitate? Sau asta nu e maturitate, ci doar chin nejustificat? Copilul tău sau copilul ăla?

Ca director al școlii ce ai face? Ce simți? Ce ai vrea să înveți comunitatea copiilor și a părinților cu riscul că pierzi susținere, simpatie, loc de muncă?

Și mai poți alege  alți pantofi în care să îți pui picioarele. O clipă doar și te vei întâlni cu tine. Curioasă sunt dacă îți va plăcea acel tine, dacă e tine-le pe care îl cunoști.

Asistent social de profesie, sunt poate mai sensibilă la asemenea situații. Dar nu cred că exagerez spunând că un asemenea copil e testul : al meu, al tău ca individ, al comunității.

DE CITIT ÎMPREUNĂ cu copilul tău.

PS. uite ce spune autoarea:

I’m not sure why I found it so easy to get into the head and heart of this ten-year old boy. I wasn’t born with what he has, and I don’t know anyone who was. In that way Auggie is unlike anyone I’ve ever known. And yet in just about every other way he’s like every other child in the world. So while I can’t know what it’s really like to walk in Auggie’s shoes, I can try and put myself in his situation, and that of his sister and his parents and his friends. I’ve always loved the underdogs of the world. And I’ve always admired those who can pull themselves up by their bootstraps and march on. I love Auggie’s pluck most of all.

Minunea

Citesc, citesc și nu îmi pot lua ochii din carte. E o carte care trebuie citită. Nu-i știu încă finalul, dar ….sunt absolut fermecată.

minunea

Mda, vicii, vicii, avantajul virozei și zăcutului acasă e timpul de lectură. Între două nurofene și pufuri pentru astm……:)

 

Frederick – sau a fi poet

Iată o cărticică foarte plăcută. Am descoperit-o în Cărturești și am ezitat să o cumpăr neștiind dacă va fi la fel de cu drag primită și de copii . Mie mi-a plăcut teribil de la prima lectură. E carte ce place, zic eu și copiilor și adulților.

coperta

În timpul lipsei mele de decizie am citit un blog pe care îl urmăresc și iacă-tă m-am convins. Și bine am făcut. Copiii au savurat povestea.

Începe cu un șoricel ce pare a se sustrage de la munca familiei sale de pregătire a proviziilor pentru iarnă. Frederick, așa se numește șoricelul nostru, culege cu totul alte provizii, neașteptate, delicios prezentate de autor:

culege cuvinte

Luat la început oarecum peste picior, ba chiar dojenit uneori, Frederick nu se clintește din planul său. Și finalul e absolut colorat și poetic. Proviziile lui se dovedesc cel puțin utile.

Hmmm, deci este ceva mai mult to life decât mâncarea și adăpostul. Este ceva care ne gâdilă imaginația, care ne ține de cald și ne trece prin zilele mohorâte. Poezia.

O poveste care nu ar strica citită de copiii mari, ba chiar și de adulții de azi. Mă gândeam chiar să o recomand celor ce încearcă să le aducă literatura aproape copiilor și nu prea mai reușuesc printre atâtea tablete, chipsuri și alte cele, adunate ferbril de noi toți.

esti poet

poetul

Poate așa își găsesc un rost și copii care au versul în ei, care iubesc culorile sau dansul sau cărțile și se văd ciudați că nu știu să adune provizii de genul celor pe care le adună marea majoritate.

 

Cărticica am folosit-o ca punct de plecare pentru o oră de versificare cu copii de școală primară. Fără presiunea notei, fără vreo constrângere am povestit despe poezie, de ce ne place, ce înseamnă și am încercat timid să descriem poetic iarna.

Bulgăraș de primăvară

Iată o cărticică tare simpatică. Am descoperit-o întâmplător, dar mi-a plăcut imediat. Și am avut dreptate să îmi placă. Și copiii au îndrăgit povestea și imaginile.

Un iepuraș și un arici delicioși pun în scenă o scurtă poveste despre iarnă, prietenie, dor, uitare etc. Simpatici!

bulgarasi coperta

pritenii

 prietenii Citește în continuare „Bulgăraș de primăvară”

AMR … zile sau citiți!!!! că acuși e gata CONCURSUL

Așadar, ne apropiem de finalul CONCURSULUI Incredibilii mâncători de povești!

noutati

NOUTĂȚI:

  • data finală a concursului este 31 ianuarie. DAR pentru că urmează vacanța intra-semestrială propunem să mai lungim timpul de citire și pe durata vacanței. Deci puteți citi până în 8 februarie.
  • IMEDIAT după vacanță, adică săptămâna 9-14 februarie fiecare cadru didactic și /sau copil înscris individual va primi testul (brrrr!), adică foicica cu întrebări care să dovedească faptul că a citit cărțile propuse de noi.
  • am suplimentat premiile, datorită numărului de copii înscriși la 10. Daaaa, vor fi 10 premianți, deci mai multe șanse.
  • premierea va fi pe data de 27 februarie!!!