Dacă Leafy (sau Frunza fricoasă ce nu voia să se ofilească) ne-a plăcut?!! Nu mai încape nicio îndoială. Te invit la o altfel de lectură. Textul şi imaginile de mai jos sunt opera unor copii de grădiniţă. Designul minimal al cărţuliei şi transcrierea textului în forma scrisă e palida mea contribuţie. Talentul adevărat e al lor. A fost o bucurie colaborarea cu ei.
Frunzuliţa este Citește în continuare „Aventurile unei frunze – autori copii”
Am crescut cu poveşti. Îmi amintesc clar multe dintre ele. Şi nu doar firul poveştii, ci mirosul paginilor, imaginile, coperta sau măcar culoarea ei. Uneori chiar şi ocazia cu care am primit cartea.
Printe muuuultele poveşti de atunci este şi Greuceanu a lui Petre Ispirescu. A venit timpul fetiţei mele să îl citească aşa că am căutat cartea prin librării. Ca mai apoi să o re-descopăr pe cea veche, din „vremea” mea, acasă la bunici. Şi iată-le răsfoite deodată. E ceva magic să poţi vedea povestea de atunci şi de acum. Nu?
Odată, nu foarte demult, un om se plimba prin parc…
Neatent, lovi un copac deranjând un roi harnic de albine. Acestea, supărate porniră să îl atace.
Omul alergă, alergă, alergă încercând să scape de înţepăturile albinelor până dădu de un lac. Citește în continuare „Poveste desenată – Cine sunt?”
Dacă vi-au plăcut Omul frunză şi prietenii săi uite aici alte idei. Nu îmi aparţin, dar îmi place enorm să văd creativitate în jurul meu.
Şi mai multe idei aici.
„Imagination is more important than knowledge. For knowledge is limited to all we now know and understand…. ” – Albert Einstein
Dar cum dezvoltăm, susţinem, cum dăm aripi imaginaţiei?
Putem hrăni imaginaţia unui copil în multe feluri. Pornind de la jocuri şi jucării care nu fac ele totul(o cutie de carton de exemplu) până la ceva ce ne implică şi pe noi adulţii: poveştile.
Peste tot sunt poveşti ce aşteaptă să fi spuse. Toţi copiii iubesc şi aşteaptă, caută chiar poveştile peste tot. Ieri de exemplu, fetiţa mea de trei ani, pentru care lumea poveştilor începe categoric cu: a fost odată ca niciodată. . . şi continuă cu un accentuat: dar mai apoi …, luase pliantul comercial al unui supermarket şi începuse să îşi povestească despre o maimuţică(desenată pe un covor afişat acolo spre vânzare) şi o floare(tot spre vânzare). Imaginaţia…. Foloseşte orice pentru a crea altceva.
Poveştile dau copilului imagini, cuvinte, răspunsuri şi idei noi. Cavalerul care luptă cu dragonul înspăimântător (deşi îi este frică), animăluţele sau copiii care se tem de intuneric, cei care îşi fac prieteni noi … şi lista e nelimitată, toate acestea îi explică copilului lumea. Îl ajută să se înţeleagă pe el cu temerile şi emoţiile lui. Îl ajută să le exprime, să le gestioneze. Iar mai apoi, copilul va găsi, cu creativitate, căi de a rezolva dilemele pe care le întâlneşte.
Titlul imaginii spune (în traducere): cărţile te duc oriunde vrei să mergi!
Mai povestim … Mi-a plăcut mult caricatura asta:
Inspirată de povestea lui Lois Ehlert, aici, mi-am creat şi eu un prieten imaginar de sezon.
Dar nu m-am bucurat prea mult de prietenia noastră căci (aici deja începe povestea) vântul l-a luat şi l-a dus peste tot prin lume. Pe unde a umblat? Ce a văzut? Ce i-a plăcut şi ce nu? Ce prieteni noi şi-a făcut? Toate acestea le-am aflat numai din răspunsurile copiilor dragi de la Clubul de poveşti.
Voi ştiţi că frunzele-om tot un pat din frunze au, dar unul făcut din frunze care nu sunt vii? Sau că frunzele beau apă din cer (adică ploaia) şi mănâncă probabil gâzele rele? (aşa, ca gâzele să nu le mai mănânce pe ele). Au şi o grădiniţă unde învaţă culori. Doar atât, şi cum să zboare. Pot merge şi la piscină, dar nu se şterg cu prosop ci se uscă la soare.
Iar animăluţele din frunze sunt aproape ca cele reale dar muuult mai curajoase!
Preferatul băieţilor a fost evident lupul(deşi şi-a pierdut nasul din ghindă), iar fetiţele au alintat cu nume muzical pisica: Mandolina!
Ca să nu-mi mai pierd prietenul, l-am lăsat în paza copiilor cuminţi de la grădiniţă.
Bineânţeles că am creat multe alte personaje împreună cu copiii talentaţi.
O mică idee ce ne-a ţinut ocupaţi o bună bucată de vreme şi în contact cu natura(chiar fiind în cameră). Nu am stat prea mult pe afară azi, dar am reuşit să găsim câteva perechi de frunze.
Ai nevoie de:
Restul e simplu. Mai greu e să opreşti jocul după ce ai aplaudat şi lăudat de vreo câteva zeci de ori.
Aaaaa, să nu uit. O bombonică e foarte necesară ca recompensă!!!
Frunze, frunze, frunze….. iubesc toamna pentru culori, texturi şi foşnete!! Frunzele toamnei ne încântă ochii, ne mângâie palmele, dar ne şi învaţă câte ceva.
Poveşti cu şi despre frunze
Leafy the leaf that wouldn’t leave este povestea unei frunzuliţe fricoase sau încăpăţânate ce nu vrea să fie luată de vânt. Citește în continuare „Frunze şi poveşti cu frunze”
Nu ştiu ce gust au cărţile. Însă mirosul îl ştiu prea bine. Îl iubesc. Îl recunosc peste tot. Nu l-aş putea înlocui cu „mirosul” unei tablete sau al oricărui alt device tehnic (le respect utilitatea, dar eu iubesc paginile unei cărţi).
Ştiu însă că mai fiecare copil gustă măcar odată pagina, cartea. Este (evident !!!) sfătuit să nu mănânce, ci să descopere cărţile prin imagini şi mai târziu prin text.
Şi iată ideea unei poveşti geniale: Citește în continuare „Incredibilul băieţel mâncător de cărţi”
Punguţa cu poveşti 