Uite un paragraf din „înţelepciunea” Uriaşului Prietenos:
„- Ah, e îngrozitor! strigă Sophie (despre faptul ca uriaşii mănâncă oameni) ….
– … Fiţele(fiinţele) umane se omoară una pe alta mult mai des decât o fac uriaşii.
– Bine, dar nu se mănâncă unii pe alţii, zise Sophie.
– Nici uriaşii nu se mănâncă unii pe alţii. Nici măcar nu se omoară între ei. Nu sunt ei prea drăguţi, uriaşii, dar măcar nu se omoară unii pe alţii. Nici crocodiliţii nu ucid alţi crocodiliţi. Nici pisicuţele nu omoară alte pisicuţe.
– Dar omoară şoareci.
– Da, dar nu-şi omoară semenele, zise UCP(Uriaşul Cel Prietenos). Fiţa umană e singurul animal care-şi omoară semenii
– Nici şerpii veninoşi nu se omoară între ei? întrebă Sophie. Încerca acum cu disperare să găsească vreo altă creatură cu apucături la fel de rele ca ale oamenilor.
– Nu, nici măcar şerpii veninănoşi nu se omoară între ei, zise UCP. Nici măcar creaturile cele mai crude, ca tigrii sau rinoceroşii. Nici unii nu-şi ucid semenii. Te-ai gândit vreodată la treaba asta? …. fiţele umane se măcelăresc unele pe altel tot timpul, zise UCP. Se împuşcăcesc şi zboară cu aerioplane din care aruncă bombe în capul celorlalţi în fiecare săptămână. Tot timpul auzi de fiţe umane care se omoară între ele,
Avea dreptate. Sigur, avea dreptate şi Sophie ştia asta prea bine. Începea să se întrebe dacă oamenii sunt ,de fapt, câtuşi de puţin mai buni decât uriaşii! ”
Punguţa cu poveşti 