Nu ştiu cum fac, dar tot cărţi în limba engleză recomand. 🙂 Îmi plac şi cred că limba nu mai este o barieră pentru cei mai mulţi dintre noi.
Aşadar, azi vă povestesc o poveste cu prinţese. Nu Disney princesses, ci altele.
Este o serie de poveşti cu aceste cinci prinţese,
dar în povestea de azi vorbim despre una dintre ele, prinţesa Grace (numele prinţeselor sunt alese cu grijă, potrivindu-se cu calităţile pe care fiecare le arată în povestea sa).
Aşadar, într-o zi, prinţesa Grace găseşte nişte pisoiaşi într-un ungher al palatului. Dintre toţi cei cinci, câte unul pentru fiecare prinţesă,
ea îl alege pe cel care seamănă cel mai mult cu ea: adică pus pe şotii, pe năzbâtii, neastâmpărat.
Toate bune şi frumoase până când pisoiul drag şi neastâmpărat nu e de găsit. Niciunde.
Spaima şi tristeţea sunt mari, dar prinţesa are lângă ea un rege-tată foarte iubitor, care organizează o căutare generală, neobosită a micului absent.
Ca în toate poveştile de curaj şi aventură călăreţii, care de data asta sunt prinţesele, pornesc în toate cele patru(cinci) zări.
Pisoiul este în cele din urmă găsit, ud, flămând, trist şi speriat.
Dar dumul spre palat este nemaipomenit în braţele prinţesei Grace, iubitoare şi, acum, bucuroasă.
Îmi place povestea, în primul rând deoarece sunt alte prinţese decât cele pe care le vedem mereu şi mereu. Iar mai apoi loialitatea faţă de micul prieten, responsabilitatea prinţesei faţă de pisoi şi nu în ultimul rând, răbdarea şi încăpăţânarea cu care ea îl caută sunt trăsături pe care eu le apreciez. E o modalitate cel puţin plăcută şi . . . roz de a învăţa o altă mică prinţesă că, atunci când ai un animal de casă, trebuie să îţi asumi matur şi serios rolul de purtător de grijă. 🙂
Lectură plăcută!
Punguţa cu poveşti 