Nasul

Da, e nasul nu nașul. Chiar nu lipsește virgula :). Aceasta a fost și este tema poveștilor de la clubul de povești săptămâna aceasta. Așa mă răzbun eu pe vremea ciudată, absurdă și halucinantă de afară. Poveștile sunt absolut . . . bombe.

Prima poveste face elogiul . . . scobitului în nas! O delicioasă poveste despre curaj altfel, despre a face orice ca să impresionezi, cu umor, cu răsturnare de situație. Psihologie inversă. vrei să nu mai vezi degetul celui mic căutând comorile piraților (ba chiar mai rău și gustându-le apoi!!) în năsucul ispititor? Lasă predicile, morala și spune-i o poveste despre un purcel care asta făcea. Ai grijă însă să nu o spui în pauza de masă ori imediat după!!! Crede-mă!!

Jules, vrea prietenia Juliei care nu îl vede, deși merg spre școală zilnic. Însă când ajung într-o situație limită, de viață și moarte, Jules arată că dincolo de pielea murdară și obiceiurile deloc frumoase ale unui purcel stă un suflet curajos, un trickster, un deștept care salvează situație, pe Julie. Iar totul se încheie parfumat, curat și fericit. Merită savurată povestea! Concluzia, morala, înțelepciunea copiilor: avem voie să ne scobim nasul doar când ne atacă lupul. Nah, că am dezvăluit pericolul! 🙂

Iar ca să continuăm cu psihilogia ciudată, inversă, absurdă chair, mergem la o altă poveste a lui Gogol  Nicholas , Nasul. Cum ar fi să te trezești dimineașă fără nas? Dar cu un nas în buzunar, tu fiind bărbier? Dar să dai nas în nas cu nasul tău , îmbrăcat în mareșal colindând străzile orașului? Un nas personificat care nici măcar nu acceptă că ar avea ceva în comun cu cel căruia îi aparține, un nas umblăreț și foarte plin de el…. iată ce idei ne-a dat: nas balerină, nas polițit, nas maimuță, nas profesoară, nas detectiv ….. copiii și-au personificat năsucul. Și a fost mare veselie!!

Pe lângă (sper!!) dezbărarea de obiceiuri ne-igienice și inestetice, am savurat puțină franceză (copiii fiind foarte curioși cum sună franceza), am discutat altfel acum expresiile: nu îți băga nasul unde nu îți fierbe oala, să-ți fie rușine nasului  etc. Și totodată am descoperit literatura altfel, absurdă, haioasă, provocatoare.

Alors, ….. ce mai așteptați?! Fuguța la Mediatecă!

Această prezentare necesită JavaScript.

despre, cu și pentru MAMA

E din nou ziua aceea când ne uităm specific la MAMA, naturală sau adoptivă, perfectă sau acuzată de toooot ce nu merge bine în lumea asta, cochetă sau cocoșată de atâtea griji, MAMA sub toate înfățișările ei.

Mi-aș dori, recomand, insist ca măcar de ziua TA, mami, să îți faci timp pentru . . . voi, adică pentru exact motivul datorită căruia ești sărbătorită azi: relația mamă/prunc. ȘTIU, chiar știu, presiunile carierei, banilor, programului, școlii etc etc, dar prima și prima rațiune a MAMEI este să aibă un pui/copil. Ia-l câteva momente lângă tine, citiți, povestiți, râdeți și fiți împreună.

Uite motive numai bune de savurat împreună:

intrebare dificilă

până la capăt

mama vede în desen și ce nu e acolo

de ziua ei mama aduce tortul

https://pungutacupovesti.wordpress.com/2015/06/03/o-mama-pentur-choco-sau-de-ziua-adoptiei/

 

Și muuuulte alte titluri pe care le puteți alege voi.

La mulți ani, mami! Alături de puiul tău!

 

 

Vitamina D – dărnicie sau Prea mulți morcovi

Povestea portocalie și aromată am descoperit-o prin Lucas, care a gătit-o în cadrul concursului Gătim povești. Mi-a rămas atunci lipită de ochi și suflet, așa că am cumpărat-o și îndrăgit-o imediat.

Textul e simplu, clar, antrenant chiar pentru cititorii începători care vor să descifreze interjecțiile de pe foaie.

Imaginile colorate atrag privirea, iar mesajul poveștii e foarte ușor descifrat de copii. Povestea curge simplu, ușor predictibil (aspect foarte util pentru micii cititori): Un iepuraș iubește (evident) morcovii. Îi iubește însă un pic prea mult sau mai degrabă un pic altfel: iubește să aibă morcovi. mulți, cât mai mulți, foarte mulți!  După ce i se umple casa așa încât el nu o mai poate folosi (deci și-o pierde), răsplătește generozitatea altor animăluțe care-l găzduiesc în căsuțele lor, distrugându-le și pe acestea cu morcovii de care el nu se paote despărți. Deși e atenționat ori rugat mereu să nu mai aducă morcovi, iepurașul prețuiește mai mult portocaliile ronțăieli decât prietenia celorlalți. Discuțiile de după poveste pot merge adânc: de la ce îmi e cel mai drag (mâncarea, jucăria, ecranul ori relațiile/familia), până la efectele lăcomiei asupra altora, asupra ta. La urma urmei iepurașul nu numai că nu s-a bucurat de gărmada imensă de morcovi adunați, a sufert de pe ruma lăcomiei sale, iar victime ale cesteia au ajuns și prietenii săi. Lăcomia nu e doar a ta, a private matter cum s-ar zice, ci afectează și pe cei din jur. A fost o descoperire serioasă și importantă pentru unii copii (mă tem că ar fi la fel , dacă nu mai dureroasă pentru unii dintre noi, adulții). Puțin mai dificil a fost momentul în care am trecut în concret: ce împarți tu cu prietenii, hai să împărțim acum dulciurile etc. Repetiția e mama învățării, așa că vom mai povesti despre vitamina Dărniciei și o vom mai exersa. Vă provoc!

Iar desenele copiilor ar merita puse ca imagini în carte, nu-i așa?

Explorați mai departe poveste lipind hârtie portocalie pe un morcov uriaș sau chair pictând un morcov cu . . . o bucată de morcov.

Până atunci luați niște morcovi să vă vitaminizați, dar nu PREA mulți 🙂 .

 

Amos e . . . răcit!

O fi de la atâta prea -umblat prin Regatul poveștilor, ori poate de la frigul de final de iarnă, ori chiar de la povestea cu acest titlu :). Oricum, cert e că sunt la pat cu pastiluțe și șervețele pe post de prieteni foarte buni.

Amos, așa ca mine, se trezește într-o zi răcit.

Cine e Amos??? Una din puținele cărți care m-a păcălit cu coperta ei.

Ca urmare nu mai merge la muncă. Ori el muncea la grădina zoologică, treburi importante: șah cu elefantul, povești citite bufniței, ținut de urât pinguinului prea timid să vorbească.  Cine să îl înlocuiască? Nimeni. Ce să facă acum animalele rămase fără Amos? Niciun copil nu a ezitat să propună în desfășurarea poveștii vizita animalelor la casa lui Amos.  (eu pe de altă parte NU aștept să vină la mine copiii, nu de alta dar nu îmi place să împart cu cei mici virușii mei și numai ai mei!!). Simplu, rapid, firesc acțiunea se mută acasă la Amos. De ce nu? Șah cu elefantul, dar în patul tău, ceai și povești cu bufnița, la tine în bucătărie :). E . . . o răceală de poveste!

Atenția copiilor e ușor captată și de căutarea printre pagini a baloanelor, a șoricelului …..

Cărticica asta simplă te captivează imediat. Pentru imagini aici.

Hapciu! Uitați de răceală cu Amos!