Cântecul iernii

Sau mai bine: CÂND vine primăvara!???!!!!

Așa, ca leac pentru viroză, o poveste simpatică, superb ilustrată, care exprimă și tânjeala mea după soare, flori, cald și primăvară.

Descoperită în librărie, mi-a fost dragă din prima. Și nu doar mie. Copiii l-au îndrăgit imediat pe micul robin (prihor) speriat de IARNA care venea! Copiii au asociat imediat numele prihor cu pițigoi și …. sincer le-am dat voie să îl numească așa. Era mai cunoscut, mai la îndemână, ba chiar ne-a amintit și de un cântec (Ceata lui pițigoi) – dacă am greșit iremedial, îmi cer iertare!

Revenind. . . Micul robin nu mai văzuse iarnă. Așa că reacțiile celorlalte animale (păsările pleacă în țările calde, veverița ascunde ghinde, ursul se retrage din fața iernii în bârlog) îl sperie. Iarna devine astfel pentru el înfricoșătoare, lacomă, rece. (discuții cu copiii mai mari: cum ne formăm o părere? ne influențează ce zic/fac alții? de ce ne e teamă? de nou, necunoscut?)

Spre marea lui surpriză iarna se dovedește a fi frumoasă, strălucitoare, jucăușă. Mica pasăre începe să iubească iarna, poate și datorită prietenilor cu care se bucură de ea.

Dar, povestea nu se încheie aici. Din pătura albă, pufoasă și strălucitoare se ițesc după o vreme, niște chestii verzi. Vine Primăvara! o informează din nou animăluțele-prieteni, așa că ursul trebuie trezit! Asta îi sună micului robin a pericol…..

Totul se încheie totuși calm, cu un cântec al păsării cu piept de foc, când află că PRIMĂVARA e ceva frumos, deloc fioros!

Ia priviți cu ce colecție colorată, veselă și ciripitoare mi-am bucurat eu ochii!!!! De la grupa mijlocie începând, pieptul roșu a fost reținut, iar culorile adăugate superb, abilitatea de e decupa testată, ciripitul exersat, …. totul a  devenit o poveste! Să îmi țină de cald!

Hapciu! Vino PRIMĂVARĂ!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Se caută o casă, se cere o …. poveste

La mulți ani! La multe povești, pline de personaje puternice, adevărate, de aventuri, de calm pe alocuri, de găsiri și regăsiri, de curaj și frici ce ne oțelesc, de răsplăți pentru cei obosiți și încercați, de finaluri minunate!

 

O carte tocmai potrivită – mi s-a părut mie – pentru un început. Te invit să îți încălzești ușor imaginația, apoi să înmoi penița în culorile și suntele lumii imaginate și să așterni cuvinte, povești, idei. M-ar bucura dacă ai avea curajul să le și oferi altora (prin mesaj aici sau pe email: inabulzan@gmail.com).

” (re- povestire aproximativă, v. textul din imagini)   A fost odată ca niciodată … o casă. Care deodată, fără vreun avertisment, fără să ceară cuiva voie… s-a ridicat în zbor. Și a plecat. Iar proprietarul, cel ce avea casa, s-a trezit fără ea. A apelat supărat, poate chiar speriat la cei ce păreau că există petnru a-l ajuta. Să oprească fugara! Dar nici polițiștii, nici cei de la controlul aerian, de fapt nimeni nu a avut puterea, bunăvoința, inspirația de a-i oferi vreun ajutor. Așadar, a rămas el. El și casa lui fugară. S-a urcat în mașină și a pornit pe urmele mai puțin obișnuitei aventuriere. A urmat-o o zi, o noapte …. până ce a văzut cu uimire locul unde casa a decis să coboare din nou și să se așeze . . .  trecutul…. copilăria …. locul ei de mai demult. Sau al lui !? ”

Tu unde crezi că ți-ar pleca casa, dacă ar porni așa deodată într-o călătorie a ei și a ta? Unde ai vrea tu să te ducă? Ai porni după ea? Sau ai încerca să o oprești? Cum ar fi călătoria dacă tu te-ai afla în ea? Ce ținuturi ați traversa? ce mirosuri, culori, sunete ar re-găsi? Sau ai decoperi pentru prima dată?

A început un an nou. Un drum nou. O poveste încă nescrisă – sau măcar un capitol de poveste nescris. Ce aventuri îți dorești? De ce îți e frică?

 

An nou cu aventuri numai bune pentru tine, ca să crești, ca să devii cine ai fost creat să fii!