Am decis cu prietenii mei de la cluburile de povești să te invităm la șezătoare. Adu cu tine o poveste de iarnă/Crăciun, urechi ascultătoare, timp și ceva bun de ronțăit (unii zic de pop-corn, alții de clementine, alții de nuci) și hai să povestim!
Vine o vreme când copilul nu mai crede în Moșul, nici în cadouri surpriză, nici în magia sărbătorilor. Nu mai aude clincletul clopoțeilor ce vestesc Crăciunul. Cu alte cuvinte se transformă încet încet în adult. Oo, dar în acel moment apare un cineva sau un ceva care re-aduce magia.
Poftiți în vagoane!!! și povestea începe. Expresul polar a lui Chris van Allsburg ne poartă într-o călătorie fascinantă. Expresul, un tren cum clar nu întâlnești în Romania (:) ) era înfășurat într-un văl de aburi. Fulgii de zăpadă cădeau ușor în jurul lui.
(prietenii știu de ce – frustrările mele legate de cfr)
Trenul magic duce copiii ce aproape nu mai cred în Moșul, direct în orașul acestuia. Băiețelul erou, care e și povestitorul, nu se lasă ușor convins, dar dând nas în nas cu Moșul, primește de la acesta un clopoțel magic, al cărui clinchet îl aude. Testul ce dovedea că mai crede în magia sărbătorii. În dimineața de Crăciun, spre supărarea lui realizează că pierduse probabil în Express clopoțelul Moșului. Dar . . . surpriză!!! Sub brad îl așteaptă ….ceva ce părinții lui nu aud: clinchetul clopoțelului primit de la Moșu.
Rezumatul foarte rezumat al poveștii. Aventurile trenului sunt de ne-ratat. Gheață ce crapă sub vagoanele acestuia, păduri reci și întunecoase prin care umblau lupi zvelți, piscuri atât de înalte încât ni se părea că ne puteam atinge de lună, iată câteva argumetne în plus să citești povestea.
O poveste captivantă, în special pentru copiii care iubesc trenurile, aventurile pe gheață și multe alte suprize presărate în carte.
Poftim link-ul către secvențe din filmul Polar express, nominalizat la Oscar, cu (mult admiratul) Tom Hanks.
Punguţa cu poveşti 