POVEȘTILE PRIND VIAȚĂ

Vă invit să dați mâna cu o poveste, să îi auziți vocea, să … povestiți cu o poveste! Daaaaa! Copii îndrăgostiți de povești vor împrumuta acestora picioarele, vocile și entuziasmul lor. Numai și numai de dragul poveștilor!

Copiii-cărți sau copiii-povești vor să îi facă pe cei de lângă ei, adulți sau copii, să iubească poveștile, așadar au scos la plimbare(sub forma unui costum) povestea preferată.

Îi puteți vedea și auzi marți 19 aprilie după ora 10 în centrul orașului.

Haideți să întâlniți poveștile umblărețe!!!!

Legenda mărțișorului sau motiv pentru joaca cu simboluri

Vitezul, flăcăul voinic sau Făt frumosul ce salvează Soarele (coborât în chip de om la hora pământenilor, că prea era antrenantă) de zmeul/balaurul rău și înveninat, a fost scuza sau punctul de pornire pentru o joacă colorată. Chiar și în lumea poveștilor ne putem juca: cu culori, cu simboluri, cu teme.

Am fost impresionată de finețea răspunsurilor date de copii. Au avut un timp de joacă,de explorarea celor două foi colorate, apoi a temelor din legenda povestită anterior și au creat rame sau pânze deosebite pe care/în care au așternut apoi noile legende.

Inimi ce dezvăluie povești de dragoste între o cosânzeană harnică, dar orospită de zmeu și flăcăul nostru salvator, covorașe în motive tradiționale ce împletesc o poveste minunată despre  bătrânele țesând ii/cămeși imaculate pentru viteji ce urcă muntele înfruntând balaurul, zâne ce vrăjesc inimile muritorului sau transformă zmeul fioros în prinț …. aveți de unde alege, după placul inimii.

Nu au lipsit nici efectele speciale. O poveste prezentată sub forma unei pocnitori a făcut POC la momentul cerut de acțiune.

Atenția la detalii: Soarele, personajul ce determină toată acțiunea a fost subtil prezent în chiar forma/rama poveștii.

Reprezentarea balaurului, simbolurile atribuite culorilor (roșu: sânge, dragoste, flăcări    alb: zăpădă, suflet, înger, primăvară), ideea de sacrificiu, dragoste împiedicată de ceva rău, victoria binelui asurpa răului …. ce să vă mai spun. O șezătoare adevărată cu niște copii talentați.

Limbajul folosit de copii a fost deliciu: sleit de puteri, brav, … cuvinte care nu le așteptam din gura/condeiul lor (vina mea, dar după atâââtea OMG-uri și alte asemenea grozăvii!!!). Pentru o zi am uitat de dragoni și cavaleri și ne-am amintit de zmei, balauri, paloșe, cămeși, flăcăi voinici și cosânzene.

Nu ne-au lipsit nici buburuzele, trifoiul și alte însemne ce le văd copii pe mărțișoare.

Vă invit la delectare:

Aventurile lui Cepelică

Am descoperit împreună cu copiii aventurile unui fir de ceapă verde, în cartea amuzantă și antrenantă, Aventurile lui Cepelică. Lumea legumelor și fructelor a devenit pentru o vreme scena întâmplărilor pe care le urmărim la clubul de povești.

Prințul Lămâie cel nesuferit, Cepeloi nedreptățitul, bătrânul Dovlăcel, Cireșele amare și câte alte personaje abia așteaptă să le dăm viață. Cum?

Păi, …. cred că vom desena, vom face teatru, DAR pentru început am combinat creativitatea cu senzorialul și, gustând, (clar și mirosind) am dat viață câte unui fir de ceapă.

Personaje originale cu povești abia înfiripându-se au umplut sala(pfiu, dar mai ales mirosul!!! 🙂 ). Iată-le:

sirene, un mexican-zână, un dragon, un Frezos, un creieros, o regină blestemată să aibă un ditamai nasul, un parazit, un cepecopac colorat și prințese, (una chair cu rochie din pâine ca să dea mâncare săracilor!!):

Story box sau cutia cu poveste

Am reluat această modalitae de explorare a poveștii, diferită și totodată creativă. Dincolo de desen, colorare, lipici, munca în echipă și muuulte altele acest mod de a povesti ajută înțelegerea textului, deși nu folosește cuvinte, nimic scris, nimic citit, nici text. Cum?

Simplu. În procesul creării cutiei copiii evaluează povestea. Mai întâi aleg o poveste familiară, cunoscută, dragă(memoria). Apoi stabilesc(munca de negociere dacă se lucrează în echipă) ce moment din poveste vor expune, așa încât povestea să poată fi recunoscută și povestită pe baza cutiei. Adăugăm apoi personaje(care, de ce) și detalii semnificative (pantoful Cenușăresei, fusul din Frumoasa adormită etc). Și nu în ultimul rând așezarea elementelor în cutie naște povestirea poveștii 🙂 : Ce e în plan secund, ce e în plan principal, ce lăsăm pe dinafară din poveste.

Ca să prezentăm povestea trebuie să o cunoaștem bine.

La vârsta grădiniței imaginile le-am colorat. Ales și colorat. La vârsta școlară copiii se pot descurca fără imagini oferite. Ei desenează, colorează, decupează, lipesc, decorează, etc.

Copiii mai mici au creat o cutie primăvăratecă, pornind de la povestea omiduței Hermie.

Copiii mai mari au adus la viață povești diverse:(vă las să le ghiciți din imagini)

Acum rezultatele:

de 8 martie

Ziua mamei e o zi specială. Sunt de părere ca e bine și necesar să îi ajutăm pe copii să respecte, să cadorisească, să arate dragoste mamei lor, dar totodată mă cam enervează display-ul de ieftineală, sclipiciune și inimioare.

Ehh, le punem deoparte și intrăm în lumea poveștilor. Normal.

Și cum se cuvine unor povestitori am povestit despre MAMA. Mai degrabă am făcut o descriere, un tablou în cuvinte al mamei. Dar nu din cele obișnuite(ochi blânzi, brațe mângâietoare etc).

Am afișat pe tablă câteva desene(cum talentul ăsta e clar unul ce nu îmi aparține, am utilizat imagini de pe marele și bogatul net) ce o personificau pe mama așa:

regină,     sirenă,     om de știință(malefic sau nu),     zână,     robot,     super eroină.

Fiecare copil a les o repezentare a mamei.

Apoi am cerut proză scurtă și foarte scurtă(dat fiind și timpul alocat) în care mama să fie cum și-o imaginează, dorește, repezintă autorul copil.

Am primit o comoară de desene viu colorate, de cuvinte, de idei, de …. tablouri în proză.

La oprimă privire se vede limpede că domină mama-supeerou. Avem așa, răzleț, câte o mamă zână, vreo trei regine și una om de știință.

Partea fascinantă a acestui exercițiu a fost decodificarea imaginii. Adică: de ce ar fi o mamă super erou? Ce puteri ar avea? Cum îți dai seama că e supererou? Te ajută/bucură/supără că e așa? Dar mama zână, de ce e zână. Ce are magic? Mama e regină pentru că…? Mama om de știință știe toate sau crează ceva sau…. ?

Nici nu știu dacă am dreptul să stric  corola de minuni a lumii 🙂 spunând cum își văd copiii mama și de ce, ce anume o face deosebită. Hmmmm ….

Crâmpeie poate. Idei, cuvinte, imagini mai deosebite.

Încep prin a vă bucura ochii și voi reveni cu partea scrisă:

Frederick – sau a fi poet

Iată o cărticică foarte plăcută. Am descoperit-o în Cărturești și am ezitat să o cumpăr neștiind dacă va fi la fel de cu drag primită și de copii . Mie mi-a plăcut teribil de la prima lectură. E carte ce place, zic eu și copiilor și adulților.

În timpul lipsei mele de decizie am citit un blog pe care îl urmăresc și iacă-tă m-am convins. Și bine am făcut. Copiii au savurat povestea.

Începe cu un șoricel ce pare a se sustrage de la munca familiei sale de pregătire a proviziilor pentru iarnă. Frederick, așa se numește șoricelul nostru, culege cu totul alte provizii, neașteptate, delicios prezentate de autor:

Luat la început oarecum peste picior, ba chiar dojenit uneori, Frederick nu se clintește din planul său. Și finalul e absolut colorat și poetic. Proviziile lui se dovedesc cel puțin utile.

Hmmm, deci este ceva mai mult to life decât mâncarea și adăpostul. Este ceva care ne gâdilă imaginația, care ne ține de cald și ne trece prin zilele mohorâte. Poezia.

O poveste care nu ar strica citită de copiii mari, ba chiar și de adulții de azi. Mă gândeam chiar să o recomand celor ce încearcă să le aducă literatura aproape copiilor și nu prea mai reușuesc printre atâtea tablete, chipsuri și alte cele, adunate ferbril de noi toți.

Poate așa își găsesc un rost și copii care au versul în ei, care iubesc culorile sau dansul sau cărțile și se văd ciudați că nu știu să adune provizii de genul celor pe care le adună marea majoritate.

 

Cărticica am folosit-o ca punct de plecare pentru o oră de versificare cu copii de școală primară. Fără presiunea notei, fără vreo constrângere am povestit despe poezie, de ce ne place, ce înseamnă și am încercat timid să descriem poetic iarna.

Bulgăraș de primăvară

Iată o cărticică tare simpatică. Am descoperit-o întâmplător, dar mi-a plăcut imediat. Și am avut dreptate să îmi placă. Și copiii au îndrăgit povestea și imaginile.

Un iepuraș și un arici delicioși pun în scenă o scurtă poveste despre iarnă, prietenie, dor, uitare etc. Simpatici!

 prietenii

CITEȘTE POVEȘTI

O campanie a editurii ALL pe care, clar o susțin ! Părinți, citiți copiilor! Copii, citiți și iar citiți!

https://www.facebook.com/citestepovesti/photos/a.337391349780865.1073741828.336026389917361/349157831937550/?type=1&theater

Cu iz de laudă …..

http://www.literaturacopii.ro/stire-proza/povestea-fulgului-de-ina-bulzan-%28i%29/2019

 

Mi-ar plăcea mult de tot să primesc părerile cititorilor!

Nils Holgersson

Iată o carte care îmi place muuuult. De ce?

Mai multe motive, printre care faptul că poate fi explorată în multe feluri, prin multe activităţi , pentru că are şi partea de „morală”(educaţie sau cum vrei să îi zici, care mie mi se pare de dorit la o poveste – chiar dacă asta mă face old fashion type), dar mai ales: ” deşi plină de învăţăminte, cartea aceasta nu trebuia să fie un manual didactic, de la care copiii ” să îşi întoarcă faţa cu neplăcere..”  …” Cu alte cuvinte, Selma Lagerlof a vrut să predea povestind. Ideea mea de predare. Poveştile sunt modul nostru natural de a învăţa.

Călătoria magică a lui Nils îi învaţă pe copii despre fauna, relieful şi legendele Suediei.

Am folosit două versiuni ale poveştii: textul complet, dar ediţia veche şi „fără poze”, în paralel cu imagini viu colorate şi text adaptat, ediţie nouă.

Fă şi tu câţiva paşi alături de Nils, Martin(gâscanul domestic devenit erou), Akka şi cârdul ei de gâşte sălbatice şi alte personaje de-a dreptul încântătoare: