O poveste de suflet

Azi, o poveste despre mămică, despre familie, despre cuib. Oare are puiul o mămică? Unde e? Cine e? Și puiul pornește în căutarea ei.

Repetițiile din text, cuvintele puține, umorul situației (cum adică să creadă un pui de pasăre că avionul e mama lui, ori chiar mai rău, o vacă!???) sunt câteva calități ale acestei povești.

Eu am marșat pe mesajul, metafora ei. A prins. Atât la noi acasă cât și la alți copii adorați :).

Mai apoi am construit (împreună) un cuib (lut,  hârtie, sârmă plușată etc) și am așezat în cuib personajele – aici a depins de alegerea și situația fiecăruia.

E o poveste ce merită citită de fiecare sau fiecărui copil.

Pentru Tătici

Cutia cu pupici a lui Pascal Bruckner mi-a atras atenția prima dată tocmai datorită numelui autorului. Pe PB îl știam din alte lecturi, pentru copii mari, lecturi care mi-au marcat o anumită etapă din viață. Să fie oare același PB? Carte de copii? Hmmmm și uite așa am luat cartea de pe raft și am frunzărit-o.

O poveste foarte simpatică. Despre asumarea unei noi identități, cea de părinte. Pus în fața nașterii primului copil, o drăgălașă fetiță, Filip devine tătic. Dar nu prea îi reușește. E extrem de stângaci, de împiedicat, de ne-comfortabil în acest nou rol. În antiteză cu Ana, care intră imediat și foarte natural în rolul de mamă, Filip se luptă din greu și apelează la ajutoare externe pentru a fi un tată.

Sub o haină haioasă, povestea e extrem de adâncă. Și dacă PB a ales să atribuie tăticului această greutate în asumarea noii indentități, cred că sunt și mămici (eu printre ele) care găsesc mai greu de îmbrăcat această haină.

Cutia cu pupici este de fapt o declarație de dragoste a unui tătic pentru copilul său.

După modelul cărții, și noi am desenat pupici, DAR noi am inversat la club adrisantul 🙂 și copiii au creat cutii cu pupici pentru tătici. Să vedeți imaginație: pupici dulci sub formă de acadele, pupici sub formă de bani că să îl facă pe tati bogat, pupici de foc ca să simtă tati ce mult îl iubește cel mic, pupici explozivi, pupici de rege(arată ca o coroană, evident), pupici parfumați etc.

Poveștile prind viață

Sau culoare ;).

Cu MARE bucurie și mândrie ne lăudăm!!! Amelia a încercat cu copiii ei pictura pe lapte, activitatea MEM/AvAp de la povestea Fetița care colorează visele a lui Klaus Baumgart (v. pag 21-23 ale cărții). Imaginație, vise, culori!!! Totul într-un amestec colorat, vesel, artisitic realizat de copii. Ne place!!!!! Am înțeles că și lor le-a plăcut, dorindu-și să repete experineța (acasă!!!).

Dacă ai și tu fotografii cu activități pe baza cărții, trimite-ni-le să afle toată lumea că poveștile ne ajută să creștem frumos, colorat, veseli și curioși!

Mulțumim Amelia!!! Bravo copii!

De-a arhitectura

O poveste despre pasiune, despre a crede în tine și despre momente în care viața (!!) îți ajută visul. Nu toți copiii s-au regăsit în Iggy Peck, băiatul arhitect. Nu toți au deja un vis, un talent, o pasiune atât de clar conturată. Dar toți l-au îndrăgit și au suferit alături de el interdicția de a nu-și exprima talentul.

Interesantă mi s-a părut povestea din poveste, momentul explicativ al stricteții domnișoarei. Hmmmm . . . da, cred că e util să îl ajuți pe copil, chiar și mic să încerce să vadă dincolo de…., să înțeleagă că există un motiv al comportamentului celuilalt. Papucii altuia . . . empatie . . . nu judec înainte de a încerca să aflu de ce . . . oricum am numi acest act/gest e mereu binevenit.

Dacă mai era ceva de adăugat ca povestea să placă, acel ceva a fost versificația, rima. Povestea a fost altfel savurată, parcă s-a lipit mai direct de urechiușele mici. La fel de savuros a fost și umorul, nota jucăușă din chiar prima pagină a introdus excelent povestea publicului.

Am explorat-o, adâncit-o, concretizat-o mai apoi cu diverse exerciții arhitecturale 🙂 mai dulci sau mai elaborate. Am pus și munca în echipă, la cei mai mari, ca să condimentăm experiența. A rezultat un timp frumos construit în poveste, căci fiecare construcție a avut mai apoi povestea ei: casuțe de zâne, de pitici, de luptători pentru salvarea pământului de buburuze . . . :).