A fost odată ca niciodată . . . capitol nou

Te salut pentru ultima dată anul acesta! Şi iată ce îţi propun:

Povestea ta. Pagini goale aşteaptă cuminţi să fie scrise. Se vor scrie şi singure, să ştii, căci Povestea se deşiră vrei nu vrei! Dar mai bine ai pune mâna pe creion, pe stilou sau orice alt instrument de scris şi ai scrie sau desena capitolul nou al Poveştii tale.

Am făcut un asemenea exerciţiu odată şi uau! a fost interesant, provocator, de ajutor …

Am făcut acest exerciţiu imaginativ de a crea o poveste şi cu copiii la Clubul de poveşti. O minunăţie! Lor însă nu le-am cerut povestea personală. Încă! Voi face şi asta! Abia aştept rezutatele. Ştiu că voi primi „cadouri” minunate de la cei mici!

Aşadar, nu ştiu cum îţi vezi tu Povestea, mai subţire

sau mai voluminoasă

  în mai multe volume, muncite, uzate

sau aşezate la linie în bibliotecă, cronologic.

Nu ştiu câte capitole are deja Povestea ta şi cum anume le defineşti: mai general

sau mai personal (ups, acum ştii câte capitole am trăit deja) :

Ori poate eşti genul mai artistic şi cartea ta este o frumuseţe:

Oricum ar fi,  ESTE   Povestea ta!   Apucă-te de scris, că uite capitolul nou începe!

Succes!

Spor! şi

La mulţi ani de poveste!

Crăciun special vă doresc! Şi o poveste specială . . .

Povestea din această seară specială nu îmi aparţine, dar o iubesc. Am povestit-o de multe ori, multor copii şi voi continua să o povestesc pentru că … e o poveste ce vorbeşte pe limba lor. 

The crippled lamb a lui Max Lucado începe făcându-ne cunoştinţă cu un mieluşel pătat, simpatic,  cu ochi trişti.

Imediat ce afli acest detaliu, iar mai apoi motivul tristeţii mieluşelului, nu poţi decât să îl iubeşti, să îţi fie drag. Ai vrea de câteva ori să intri în poveste să îi faci dreptate.

Steluţe

Am promis activităţi care să urmeze povestea Steluţei plângăcioase.

Iată aici câteva idei:

• cântecele:  „Twinkle, twinkle little star” sau versiunea românească
• steluţe magneţi pentru frigider
• 
• 
  • materiale necesare:
• • foaie gumată galbenă (foam)
  • ochişori
  • lipici
  • foarfeci
  • steluţă de carton după care să desenezi modelul
  • magnet (de pus pe spate)
  • o cariocă pentru a desena guriţa veselă a steluţei
  • mâini harnice de copii 🙂

• numărătoare de steluţe, folosind Cuburile cu poveşti

• joc de încălzire: „ fă steluţa să lumineze„: o steluţă de pluş, care atunci când e aruncată repede, repede de la un copil la altul şi prinsă va străluci. Însă, dacă un copil o ţine numai la el sau refuză să o arunce unui anume copil din grup, steluţa îşi pierde strălucirea. (Exersăm  munca în echipă, locul meu în grup, includerea tuturor copiilor şi evident motricitatea prin aruncări corecte şi prinderi).

Steluţa plângăcioasă – exerciţiu de storytelling (povestim împreună)

Vă ofer un exerciţiu/poveste, încercat, creat şi perfecţionat cu ajutorul copiilor de la cluburile de poveşti. O poveste cu participarea copiilor prin gesturi şi sunete, în anumite momente. Voi reveni cu explicaţii, activităţi complementare, sugestii. 

Abia trezită, cea mai mică steluţă din împărăţia Cerului, privi cu ochi mari în jur. Stele fără număr, toate mai mari ca ea, toate mai luminoase. Luceafărul, Steaua polară … uau!! Ce frumos străluceau!

Iar acolo jos, oamenii priveau şi ei lumea stelelor, admirând stelele mari şi luminoase! Nimeni nu o vedea pe ea. Era cea mai mică, cea mai puţin luminoasă.

Şi Steluţa noastră începu să plângă:

(aici copii participă în poveste imitând plânsul unui bebe, smiorcăiala. Sunt profesionişti la asta!)

-Uaaaa! uaaaa! şi eu vreau să luminez!!

Atâta plânse până celelalte stele se enervară:

-Nu te mai smiorcăi!

-Taci că ne dor urechile!

-Dar, uaaa, vreau şi eu să luminez! nu se opri din plâns Steluţa cea mică.(din nou copiii plâng)

 

– Taci şi încearcă şi tu să luminezi! se răstiră la ea stelele mai mari şi luminoase.

Steluţa se opri brusc din plâns şi

Cuburile de poveşti

Câteva imagini cu copii explorând cuburile:

 

O poveste tristă

Povestea abia aştepta să îi întâlnească pe copii. Îi era tare dor de ei. Le pregătise surprize şi bunătăţi, aventuri şi zâmbete. Dar iată că pe drumul ei se aşeză muuuultă zăpadă. Albă, pufoasă şi rece. Povestea nu se sperie, ci chemă în ajutor o maşină. Biata maşină însă răcise tare de tot. Tuşea îngrozitor şi nu putu porni. Povestea chemă o altă maşină. Accident de iarnă şi .. roata maşinii a trebuit pansată. Alte maşini sănătoase cerură scuze Poveştii că nu pot veni destul repede prin zăpada mare să o ducă la copii. Povestea rămase tristă pe marginea drumului.  La celelălat capăt copiii aşteptau trişti. „Tot îi voi întâlni” se hotărî Povestea. Nu ştia încă cum sau când, dar era sigură că bunătăţile pregătite trebuiau să ajungă la copii. Pe altă dată . . .

Povestea unui fulg-picătură

Foşnetul crengilor de brad târâite pe sănii, bufniturile brazilor ce cădeau doborâţi de securi fu înlocuit de clinchete şi voci vesele. Lumina puternică, gălăgie, mişcări, toate menite să sperie complet micul fulg uitat undeva printre crengile brăduţului. Înfricoşat nu mai reuşea nici măcar să plângă. Scâncetul lui abia dacă şi-l auzea el însuşi. Dar, nu ştiu cum, brăduţul nu uită de el.

– Micuţule, hai, linişteşte-te. Uite ce minunăţii!!! Nu pot crede! Anul ăsta mi s-a întâmplat şi mie. Chiar mie, îţi dai seama!?!

Nimeni nu răspunse, căci micul fulg stătea lipit de crenguţă, tremurând tot. Nu înţelegea nimic.

-Sunt un brad ce Crăciun acum! îl lămuri binevoitor bradul. Aşa se întâmplă unor brazi aleşi de Oameni. Ne aduc aici , în lumea lor şi ne împodobesc cu de toate. Uite: luminiţe, globuri colorate, panglica asta şerpuitoare aurie şi nici nu mai ştiu câte sunt pe mine. Strălucesc!! Nu e minunat?

– Dar, … dar de ce? întrebă într-un final fulgul speriat.

-Păi, … bradul de Crăciun tăcu o vreme. Nu ştia prea bine de ce făceau oamenii asta. Ştia doar ce aflase de la alţi brazi. Că unii dintre ei sunt aleşi, luaţi de pe deal, aduşi aici şi impodobiţi. Ştii fulgule, am auzit şi că îmi vor pune o stea acolo în vârf şi voi auzi cântece. Abia aştept!!

Fulgul tăcea pitit adânc între acele bradului atât de împodobit.

Ceva, ceva foarte ciudat începea să se întâmple şi fulgul o simţea peste tot în el. Devenea altfel, mai greu, parcă, mai ud. Temător fugul încercă să se lipească mai tare de crenguţă, când, fără veste se simţi pornit la vale. Nu se putea opri, nu se putea prinde de nimic, nu plutea, ci luneca greoi. Ceva îl trăgea în jos cu putere.

– Vaiiiiiiii! ţipă speriatul fulg.

– Ce se întâmplă? tresări bradul.

Povestea unui fulg

Într-o iarnă, demult, pe creanga unui brad s-a aşezat încet un fulg de nea. Era aşa de frumos!!! Alb, pufos şi dantelat! Fulgul privi o vreme, mirat acele brăduţului, apoi şopti:

– Ce minune!!!

Dernajate oarecum de privirea insistentă a fulgului, acele se zburliră scuturând o perdea albă, strălucitoare. Frământarea lor, trezi brăduţul adormit:

-Ce vă deranjează? Ce e?

-Micuţul ăsta, începu acuzator un ac mai gros, ne priveşte ca la circ. Ai zice că suntem nişte ciudăţenii!!!

Un alt ac, mai subţire şi mai binevoitor interveni în apărarea fulgului:

– Of, dar nu te supăra aşa.  Se miră şi el! Doar ştii că în fiecare iarnă apare câte unul neştiutor. Ai răbare cu el şi va înţelege. Vii pentru prima oară, nu-i aşa? se adresă apoi el fulgului.

Fulgul nu reuşi să spună nimic, căci acul cel gros interveni dur:

Ce să fie, ce să fie . . .

Poveste. Asta e sigur! Dar cu ce? Cu steluţe, cu pitici, cu dragoni sau licurici? Cred eu că vor fi mai multe poveşti, ceva de meşterit şi evident ceva dulce pentru cei mici şi cuminţi. Abia aştept să cunosc moţoflicii cei inteligenţi!!!! ne vedem duminică!!!

Pietricele, copii şi poveşti

Povestea Crăciunului poate fi spusă oricum. Folosind orice. Poate neaşteptate, dar foarte antrenante au fost  pentru copii  pietrele pictate cu personajele poveştii şi apoi imaginarea unor personaje cu totul noi. Din alte poveşti, originale, ale copiilor.

sau un îngeraş mai . . .timd(culorile cred că suferă de timiditate, nu mânuţa care le-a folosit )

Pruncul, îngerul, Iosif şi Maria sunt gata de poveste.

Poate veni şi zăpada între timp:

Atenţie la degete şi la . . . Monstrul care a apărut de niciunde în poveste. Aşa se întâmplă în lumea imaginaţiei.

 sau

Necesar:

• pietre(spălate şi uscate)
• culori acrilice(acuarelele sau tempera nu se văd prea bine)
• pensule
• copil cu imaginaţie
• opţional: lac lucios pentru finisare

Joaca poate continua la nesfârşit, amestecând poveştile şi personajele după placul inimii: