O dorință de . . . sezon

Dacă am vizitat Bufnițele 🙂 cu ocazia premierii borcănelelor cu povești, nu puteam pleca de acolo cu mâna goală. Pur și simplu nu se face! Așadar m-am cadorisit cu câteva cărți.

Iată una dintre ele. Deși sceptică la început, am eu așa o neîncredere cronică în laude – cartea find bestseller New York Times – nu am avut răbdare și am testat-o deja pe copii clasei întâi, iar reacția lor și a doamnei lor mi-a confirmat că a meritat achiziția. Poate o doriți pentru cadoul celui mic.

O poveste amestec între fantezie și realitate, cu imagini splendide, cu text simplu dar curgător, cu mesaj potrivit pentru încurajarea celui mic de a avea vise mari. Anja, o fetița scumpă, are o dorință: să fie spiriduș al Moșului. Animale diverse o ajută în aventura ei, dar fetița este deja un ajutor al Moșului, fără să știe: mătură zăpada și găsește pisica vecinei bătrâne, trimite cadouri prietenilor, citește ursului, dă un măr renului obosit. Finalul poveștii este . . . . o întrebare: Tu ce crezi?

Majoritatea copiilor de azi au ales să creadă că povestea e adevărată, nu un vis. Așadar mesajul a ajuns la ei.

 

 

Fiecare are loc …. Micuțul

E o poveste de suflet pentru mine/noi, așa că am dăruit-o și copiilor. Mesajul poveștii este  simplu, dar adânc. Nu vreau să divulg nimic din poveste. E prea frumoasă să fie repovestită. Merită văzută!

Lacrimile fetițelor de la final, au înlocuit cu succes aplauzele, de altfel bine meritate de acest filmuleț. O poveste bună e bună citită, povestită, animată, dansată.

PS: așa de dragul acestei povești, am făcut și eu pace cu Disney 🙂

Sărbători pline de sens!

Iarna lui Andersen

După o mică pauza (scuze!) revin invitându-vă în iarna Andersen-iană! 🙂

Povești fantastice sau inspirate din cruda realitate, povești care ating sufletul cititorului, Crăiasa zăpezii, Fetița cu chibriturile, Soldățelul de plumb ne poartă într-o lume minunată.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dorința de Crăciun a iepurașului de zăpadă

O nouă poveste. Drăguță, fumos colorată și cu oareșce mesaj.

 

Iepurașul de zăpadă vreau un singur lucru de la Moșu: un prieten.

Nerăbdător, însă, o pornește la drum să fie sigur că Moșul primește scrisoarea lui și deci, că îi va îndeplini dorința.

Împachetează cu el câteva lucruri ce, crede el, îi vor fi utile. Ceea ce se și întâmplă, numai că … puțin altfel.

În aventura spre Polul nord, iepurașul nostru întâlnește și ajută câteva animăluțe: ba cu o hartă, ba cu niște biscuiți ce devin decorațiuni pt pom.

Rolul Moșului se rezumă la final, în a-l aduce pe iepuraș înapoi acasă, arătându-i că și-a îndeplinit singur dorința: prietenii (nu unul, ci mai mulți) sunt chiar animăluțele pe care el le-a ajutat.

Îmi place concluzia poveștii. Nu mi-aș fi dorit o poveste în care Moșul să creeze relații sau să aducă  un prieten cu fundiță la ușa iepurașului. Poți avea prieteni când îți faci prieteni.  🙂 Zâmbesc pentru că toamna aceasta am povestit muuuult despre prietenie cu dragii mei copii de la școală.

Le recomand povestea iepurașului și a dorinței lui. Simplă cum pare,  le transmite ceva important.

 

PS. Defect profesional (mai degrabă personal, aș zice): uite o activitate ce poate dezvolta discuția despre prietenie, morala poveștii etc.

Interesant de observat și folosit ulterior, pânza realațiilor dintre copii, atunci când aplici desenul unui grup/clasă. Cine cu cine se consideră prieten? Celălat recunoaște/validează prietenia? etc.

Eu și prietenul/prietena meu/mea

 

 

 

Poveste animată – punguța de Crăciun

Vă răsfăț zilele astea cu ceea ce de obicei nu recomand: animații. Dar cele clasice NU trebuie ratate. Delectați-vă ochișorii și imaginația.

 

 

Povestea unei bomboane

O poveste, o bomboană, ba chiar un atelier de bomboane …. miammmmm!

Astăzi ceva dulce!

Pășim în legendă. Legenda unei acadele. Un misterios domn, venit într-un oraș îndepărtat, cumpără o casă dărăpănată și face ceva acolo. Pe ascuns! Oare ce?

Secretul este aflat de o fetiță curioasă (ca noi toți) și astfel, pe lângă un deliciu gustativ primește (iar împreună cu ea, și noi) o poveste simplă, dar importantă. Povestea Crăciunului, a Nașterii simbolizată în două culori și o formă specifică.

Nu am întâlnit (încă) copilul care să nu asculte cu ochii mari, buzele umezite și urechile ciulite povestea. Căci oferă tot ce îi atrage: secret, dulciuri, simboluri, identificarea cu eroina curioasă. Iar dacă la final adaugi și deliciul unei adevărate acadele … cuvintele nu își mai au rostul. Chiar și fără acadele (am nevoie de acordul părintelui să ofer dulciuri copiilor la grădi și la școală), dar cu exercițiul confecționării unora ce pot fi mai apoi așezate în brad, și povestea tot rămâne atractivă.

cei mai mici au colorat, foarte frumos, acadeaua:

 

 

 

 

Little Luv angel- micul îngeraș Iubire

O nouă poveste de sezon. Cărticica e cu mine de o buuuună bucată de timp, dar m-am tot codit să o popularizez. Ceva legat de preexistența copilului ca înger m-a deranjat/reținut. Mă rog. Nu e momentul, nici cadrul unei astfel de discuții.

Revenind la poveste:

Trei îngerași extrem de simpatici, cu nume semnificative: Luv, Faith și Hope devin pe rând copii. Așa explică nașterea, implicit, povestea noastră. (o variantă la mult uzatul bărzoi). Prietenia celor trei este însă ceea ce transpare cu putere din poveste. Portretizați sugestiv, fiecare îngeraș se individualizează puternic:  Luv are o inimă atârnată de o sfoară pe care o trage după el, lovind-o astfel mereu și peticind-o adeseori. Faith e calmă, încrezătoare că Pământul, locul despre care știu că îi așteaptă la un moment dat, este un loc bun. Hope, bălaie și zglobie, speră că Pământul va fi frumos și primitor.

Imaginile și cuvintele simple dau un farmec aparte poveștii. Separarea celor trei prin nașterea câte unuia, la intervale diferite de timp, se lasă cu lacrimi, inimă frântă la propriu (și lipită cu bandaje), aventuri prin cosmos și explicații, subtil date, despre Pământ, copii și … Crăciun.

Da, e o poveste de sezon. Finalul poveștii îi găseșe pe cei trei îngerași, acum copii, la ieslea Pruncului.

Câteva imagini din carte:

coperta

împărăția cerului, cei trei îngerași, rămași doar doi, rămas singur, aventuri prin cosmos (luna) și cei trei copii la ieslea Pruncului:

Îngerașii creați după lectură : acuarelă albă, mânuțe de copii și foi negre (totodată și o experiență senzorială: pensula gâdilă, culoarea era rece, pagina oarecum rugoasă).

 

 

Aventura fulgului continuă

Nu vă speriați! Povestea fulgului nu devine o telenovelă din acelea ce durează și durează și durează. 🙂 NUUU! Aventura fulgușorului a fost însă dusă mai departe de niște copii creativi de grădiniță. După poveste au adăugat, desenând, locuri și personaje noi în aventura fulgului.

Nimic nu l-a împiedicat pe fulg în expediția sa: nici soarele (a ajuns în pădure, printre flori), nici limita real/fantezie (a ajuns în lumea dinozaurilor sau a prințeselor), nici măcar barierele dintre țări (a ajuns și în Romania). Dar poate cel mai drăguț moment adăugat a fost acela al întâlnirii cu un alt fulg ( să nu fie singur).

Încep cu acesta:

Și acum, mergem printre flori, la zâne și dinozauri:

Povestea unui fulg-picătură

aventura fulgului continuă…

Punguţa cu poveşti

Foşnetul crengilor de brad târâite pe sănii, bufniturile brazilor ce cădeau doborâţi de securi fu înlocuit de clinchete şi voci vesele. Lumina puternică, gălăgie, mişcări, toate menite să sperie complet micul fulg uitat undeva printre crengile brăduţului. Înfricoşat nu mai reuşea nici măcar să plângă. Scâncetul lui abia dacă şi-l auzea el însuşi. Dar, nu ştiu cum, brăduţul nu uită de el.

– Micuţule, hai, linişteşte-te. Uite ce minunăţii!!! Nu pot crede! Anul ăsta mi s-a întâmplat şi mie. Chiar mie, îţi dai seama!?!

Nimeni nu răspunse, căci micul fulg stătea lipit de crenguţă, tremurând tot. Nu înţelegea nimic.

-Sunt un brad ce Crăciun acum! îl lămuri binevoitor bradul. Aşa se întâmplă unor brazi aleşi de Oameni. Ne aduc aici , în lumea lor şi ne împodobesc cu de toate. Uite: luminiţe, globuri colorate, panglica asta şerpuitoare aurie şi nici nu mai ştiu câte sunt pe mine. Strălucesc!! Nu e…

Vezi articolul original 646 de cuvinte mai mult

Povestea unui fulg

Punguţa cu poveşti

Într-o iarnă, demult, pe creanga unui brad s-a aşezat încet un fulg de nea. Era aşa de frumos!!! Alb, pufos şi dantelat! Fulgul privi o vreme, mirat acele brăduţului, apoi şopti:

– Ce minune!!!

Dernajate oarecum de privirea insistentă a fulgului, acele se zburliră scuturând o perdea albă, strălucitoare. Frământarea lor, trezi brăduţul adormit:

-Ce vă deranjează? Ce e?

-Micuţul ăsta, începu acuzator un ac mai gros, ne priveşte ca la circ. Ai zice că suntem nişte ciudăţenii!!!

Un alt ac, mai subţire şi mai binevoitor interveni în apărarea fulgului:

– Of, dar nu te supăra aşa.  Se miră şi el! Doar ştii că în fiecare iarnă apare câte unul neştiutor. Ai răbare cu el şi va înţelege. Vii pentru prima oară, nu-i aşa? se adresă apoi el fulgului.

Fulgul nu reuşi să spună nimic, căci acul cel gros interveni dur:

Vezi articolul original 603 cuvinte mai mult