Bradul de Crăciun

Acuşica e Crăciunul. Noi avem obiceiul de a împodobi bradul încă din prima zi a lunii decembrie. Anul ăsta mă gândesc la tot felul de brazi altfel. Şi iată unul care chiar îmi place:

Ţie?

Habarnam

„habarnam. . . !!!! ” Cam aşa gândeam şi eu de dimineaţă. Despre ce să scriu pe blog, despre cum să rezolv o situaţie, despre ce să aleg, despre…multe. Deseori mă trezesc că sunt „cel mai vestit dintre toţi(prichindeii) . . .pentru că nu „ştiu nimic”. Nu te-ai simţit niciodată înconjurat de mulţi Ştietot căruia „toţi îi dădeau ascultare şi-l iubeau nespus” sau de vreun Pilulă, doctorul care „îi vindeca pe pitici de orice boală” ori un Şurubel asociat cu Piuliţă ba chiar de Zahăr Zaharescu Limonadă sau de tăcutul Gogoaşă sau mai ştiu eu de  câţi alţii care prin chiar numele lor au un scop, o menire, un loc. În poveste.

Dincolo de trăiri şi depresii existenţiale….. povestea lui Habranam e o comoară. Merită citită şi recitită. Iar azi o prietenă mi-a amintit de ea într-un fel  altfel. Creativ, jucăuş, original.

Poveştile Crăciunului- „când voi fi mare o să . . .”

La fel ca toate poveştile şi Cei trei copaci (The tale of Three Trees) începe cu „a fost odată/ once upon a. . .”. Dar de data asta povestea ne duce în lumea plantelor. Trei copaci visează ce vor să fie când „vor creşte mari„. Şi, ca de atâtea ori în lumea oamenilor, visele lor se împlinesc puţin altfel.

De ce această legendă înainte de Crăciun? Pentru cei trei copaci au ceva în comun: un vis şi un Om. Ciudat, dar foarte plăcut, fiecare copac îşi vede visul împlinit(altfel, nu uita) datorită acestui Om.  Iar  la început Omul e un Prunc ce se naşte de.. .Crăciun. Dar, am spus destul. Nu vreau să stric surpriza poveştii(cu adevărat o surpriză foarte plăcută). Există, cred, şi traducere în româneşte a acestei legende vechi. Eu m-am lipit de re-povestirea ei de către Angela E. Hunt, în engleză. Ilustraţiile lui Tim Jonke sunt  minunate.

Un pas mai aproape de Sărbătoare, o poveste în plus în mintea şi inima celui mic (şi nu numai).

PS. Dacă priveşti atent poţi vedea visul copacului şi împlinirea visului(puţin altfel).

Cuburile cu poveşti – să înceapă povestea

Iată încă doi săculeţi gata de drum.  Povestea poate să înceapă.  Omuleţul de zăpadă(nu e inclus în preţ) deja s-a aşezat pe fotoliu.

Crăciunul e atâââât de aproape!!

                        Demult, acum mii de ani . . .

Cuburile cu poveşti – ediţia de Crăciun

Şi uite cineva mic, creativ, curios încercând să „rezolve” puzzle-ul om de zăpadă. Copiii de 3 ani mi-au fost astăzi, la club, echipa de control a calităţii cuburilor. Zâmbetele şi câteva: „vreau şi eu!” , „mai odată” mi-au arătat părerea lor despre culorile, mărimea, ideile de jocuri propuse de Cuburile cu poveşti.

Cuburi cu poveşti – ediție de Crăciun set 6 buc.

Pictate manual

POVESTEA. Cu majuscule. O poţi povesti acum împreună cu cel mic folosind cuburile cu personaje. Pruncul, Maria, Iosif,  magii şi păstorul vin pe rând în scenă. Celui mic îi va fi uşor să reţină, să re-povestească,  să pună în scenă povestea Naşterii.

Deasemenea cuburile îi vor oferi şi alte activităţi:

• cadoul cel mai mare (ordonare după mărime)
• numărătoarea steluţelor (ordonare după număr)

Cuburile cu poveşti – ediție de Crăciun set 4 buc.

Pictate manual

Seara de Crăciun. E timpul pentru poveste. Pentru POVESTE. E timpul pentru mami şi tati împreună cu cel mic. Cuburile  cu poveşti sunt un ajutor vizual, o modalitate uşoarăşi antrenantă de a da viaţă poveştii. Maria, pruncul, Iosif, îngerul şi toate celelalte personaje sunt gata să intre în scenă.

Activităţile suplimentare dau Cuburilor cu poveşti  latura jucăuşă.

Poveşti, poveşti, poveşti

Ne apropiem de Crăciun. E poate singurul, sau măcar unul dintre puţinele momente de „poveste” ale anului. Poveşti spuse la gura sobei(aşa am crescut eu), poveşti despre zăpadă, despre cadouri, despre dărnicie şi POVESTEA. Naşterea unui Prunc e povestea omenirii, a noastră.

E momentul familiei, momentul lui ” împreună”. Poveştile sunt (după mine) cel mai plăcut mod de a petrece timp împreună. Şi sunt grămezi de poveşti ce merită spuse, ascultate, re-povestite,  . . .

Eu zic să vă apucaţi de povestit de pe acum. Vă voi recomanda cărţi şi poveşti(evident care îmi plac şi mie). Dar m-am gândit să vă ofer şi altceva. Ceva care să vă ajute în povestit. Tuturor ne plac poveştile vizibile, palpabile, chiar mişcătoare(mai ales de cînd cu atâtea animaţii!!). Vă propun un mic ajutor pentru a face Povestea Naşterii mai vizibilă, mai palpabilă, mai interactivă.

Curioşi ?

Revin . . .

Monştri – sau cine se teme de cine

Ştiu, nici mie personal nu îmi plac poveştile despre şi cu monştri.  Nu mă înscriu deloc în curentul Esteticii urâtului(v. Baudelaire etc) aşa că monştri, stafii şi alte cele mă lasă complet rece. Însă, dacă tot dau de ei(mai ales în lumea copiilor) m-am bucurat să găsesc o altfel de poveste.

Frica de întuneric, de noapte, de necunoscut se „traduce” pe limba copiilor de multe ori, prin monştri: sub pat, în dulap, în pod etc. Cum ar fi ca aceeaşi frică să fie şi de cealaltă parte? Cum ar fi ca monştrilor să le fie teamă de noi, de oameni, dar mai ales de copii? Ciudat, amuzant şi terapeutic aş zice. Am testat povestea The monster bed  pe copii, la clubul de poveşti.

Şi

Biblioteca celui mic – continuare

Rămânem tot cu Eric Carle şi cărţuliile lui colorate. Vrei să fii prietenul meu e aventura unui şoricel în căutarea prietenului potrivit. Partea cea mai antrenantă este ghicirea următorului personaj după … coadă. Este un exerciţiu excelent de descoperire, memorare, recunoaştere a animalelor după forma, lungimea, culoarea, specificul cozii. Am „testat” cartea pe diverse vârste de copii şi am fost încântată să văd cât de bine recunoşteau animalele.

Planul secundar al cărţii e şarpele cel luuuung care pare a fi doar rama de joc a paginii, dar… la final are şi el un oarecare rol.

Iată un exemplu de ghicitoare vizuală din carte:

A cui e coada portocalie?

 

A leului care refuză prietenia şoricelului!

Aceleaşi colorate şi vesele imagini, text simplu şi antrenant.

Aşezăm deci cărticica Vrei să fii prietenul meu pe raft, lângă Omida mâncăcioasă.

Idei explorare poveste:

• re-povestiţi cartea întrebând şi cum face? sau ce mănâncă? animalul a cărui coadă o ghiciţi.
• ce e aia un prieten? Şoricelul din poveste ar putea răspunde cam aşa: cineva lângă care nu îmi mai e frică, cu care mă pot juca, cineva … ca mine. O „discuţie” despre prietenie e binevenită la orice vârstă, chiar şi atunci când mama sau tata e singurul prieten.
• Poate desenaţi împreună portretul prietenului/prietenei de la grădi sau din parc.

Pe data viitoare!! Lectură plăcută!