E o vreme ciudată. E un timp neobișnuit. Totul e altfel: școala se face de acasă, în fața ecranului, muncim tot cam așa, ne ferim unii de alții (de fapt de un virus, de boală, ne ferim), purtăm mască și mănuși. Unele lucurui sunt însă la fel. Toți avem nevoie de dragoste, de a ne simți împreună, de . . . îmbrățișări.
Cum poți iubi … altfel? De la distanță?
Ei bine, povestea unui mic păianjen tocmai asta ne-a învățat: că putem povesti la distanță, că putem găsi moduri de a iubi … altfel. Creativ, vese, jucăuș.
Ca întotdeauna, copiii sunt cei mai buni! La joacă, la imaginație, la zâmbete și îmbrățișări virtuale. M-au bucurat cu niște idei și creații neașteptate. Mă simt obligată de frumusețea lor să le împătășesc cu voi, să vă bucure și vouă ziua:
Punguţa cu poveşti 