Ehhh, nu te speria nu e un eseu din acela stufos cu tehnici, evaluări și recomandări. E . . . o poveste. Dar o poveste care vorbește despre cum ar fi dacă….
. . . dacă tati și mami nu ar mai vrea să se spele pe dinți ori să doarmă(sărind în pat la ore foarte târzii)
….. dacă tati și mami s-ar certa, supăra și bate de la un joc, pe care îl joacă dimineața, nespălați, în pijamale, în loc să plece la birou
…. dacă tati ar plânge rău de tot dimineața că nu vrea la muncă, iar singura cale de a-l face să plece totuși, ar fi să îl duci de mânuță și să îi dai jucăria ta cu el să îi țină de urât
…. dacă părinții ar fi de fapt niște copii. Iar copiii ar trebui să se descurce singuri, ba mai mult să îi descurce și pe ei.
O poveste amuzantă, intrigantă care a declanțat reacții diverse, aș zice în funcție de vârsta publicului. Cred că nu greșesc dacă afirm că adulții di npublic s-au simțit ușor răzbunați :).
Am discutat o vreme despre cum ar fi dacă, ce am face dacă ar fi, iar apoi ne-am permis distracția de a ni-i imagina pe tati și mami jucăuși, altfel, ciudați. Și a ieșit ….. ceva fain de tot.
Punguţa cu poveşti 