” Și a trecut un an, iar el creștea văzând cu ochii…
eh, n-o fi crescut chiar așa blogul, dar nici nu a stat pe loc. Am adunat multe în cufere în acest răstimp, dar multă fu truda și tare grăbit timpul, ca să apucăm a le povesti. De-amu însă, ne-om lua timp și-om sta la taclale, așa pe îndelete.
Prâslea cel voinic a fost eroul câtorva săptămâni de storytelling. Basmele românești încep să fie gustate chiar și de copii oarecum mici. Curajul, voința și mai ales izbânda au făcut din Prâslea, imediat, un personaj tare îndrăgit. Până acolo încât un grup de copii creativi, curajoși ca el și mari iubitori de povești vor să îi aducă la viață, prin teatru, povestea. E muncă grea, cu trudă, zi de vară până-n seară și avem din când în când nevoie de apă proaspătă ori de seu din ghearele corbului. Însă, suntem siguri că vom izbuti și noi.
Ne-am pregătit însă : am ascultat, am admirat diverse ediții ale poveștii, ilustrații vechi și noi, am făcut cunoștință cu personaje fantastice românești (zgripțuroaica, zmeii), am aflat de justiția divină ori principiul după faptă și răsplată și am pictat mere de aur, modelate din lut. Formule tip de început și final, cuvinte vechi, necunoscute, iată alte comori descoperite în basm.
Punguţa cu poveşti 