De-a arhitectura

O poveste despre pasiune, despre a crede în tine și despre momente în care viața (!!) îți ajută visul. Nu toți copiii s-au regăsit în Iggy Peck, băiatul arhitect. Nu toți au deja un vis, un talent, o pasiune atât de clar conturată. Dar toți l-au îndrăgit și au suferit alături de el interdicția de a nu-și exprima talentul.

Interesantă mi s-a părut povestea din poveste, momentul explicativ al stricteții domnișoarei. Hmmmm . . . da, cred că e util să îl ajuți pe copil, chiar și mic să încerce să vadă dincolo de…., să înțeleagă că există un motiv al comportamentului celuilalt. Papucii altuia . . . empatie . . . nu judec înainte de a încerca să aflu de ce . . . oricum am numi acest act/gest e mereu binevenit.

Dacă mai era ceva de adăugat ca povestea să placă, acel ceva a fost versificația, rima. Povestea a fost altfel savurată, parcă s-a lipit mai direct de urechiușele mici. La fel de savuros a fost și umorul, nota jucăușă din chiar prima pagină a introdus excelent povestea publicului.

Am explorat-o, adâncit-o, concretizat-o mai apoi cu diverse exerciții arhitecturale 🙂 mai dulci sau mai elaborate. Am pus și munca în echipă, la cei mai mari, ca să condimentăm experiența. A rezultat un timp frumos construit în poveste, căci fiecare construcție a avut mai apoi povestea ei: casuțe de zâne, de pitici, de luptători pentru salvarea pământului de buburuze . . . :).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s