Publicat în club de povești

Curcubeii

O poveste, de fapt o colecție de povești despre câteva personaje „inventate” de autoarea lor, Amedeia Neamțu. Poveștile sunt într-adevăr colorate. Crează o lume de basm, calmă și caldă, colorată 🙂 , aș folosi o expresie, dar cu intenție pozitivă: too good to be true. E lumea pe care mi-o imaginam copil fiind, lumea care sper că mai există pe alocuri (măcar în povești).

Personajele sunt simpatice, aventurile …hmmmm… aici cred că aș sesiza o ușoară hai să o numim problemă. Copiii de azi obișnuiți ai scenariilor apocaliptice cu dragoni, forțe ale răului și câte altele, greu au reușit să perceapă ca aventuroasă salvarea aripioarei unui fluture. NU comentez unde e problema (ce anume oferim ca aventură în plan imaginar copiiilor de azi sau de cealaltă parte, cumințenia aventurii propuse de autoare), mă mulțumesc la a o sesiza. Aceasta fiind situația, povestea a prins mai ușor la fete decât la băieți.

Am ales să citesc textul poveștii la copiii mai mari (8-9 ani) și să îl povestesc celor mai mici. iar mai apoi am căutat și imaginat exerciții de aprofundare a poveștii. Aici mă delcar vinovată de accentuarea unuia sau a altui adevăr/valoare/mesaj ce mie mi s-a părut transmis de poveste. Exemple: munca în echipă.

Copiilor mai mici le-am dat să coloreze împreună un fluturoi mare din carton. Și a fost greu. Să cadă de acord cine unde colorează, ce culori, cine ce să deseneze pe aripile fluturelui(nu faci minge că nu se potrivește), cum găsești loc în jurul fluturelui, atenția și respectul pentru munca celui de lângă tine etc. Dar și mândria muncii terminate ÎMPREUNĂ:

Cei mai mici doar au colorat curcubeii. Adică am repetat culorile, am vorbit despre fluturi și culori.

Celor mai mari povestea le-a adresat o provocare și mai complex, împreună dar și individual: ce ai oferi tu fluturelui ca să poată zbura. Ideile au fost care mai de care mai creative: iubire (pupici sau inimi), aripi fermecate, superputeri, dulciuri, stele cu praf magic, prieteni(cățeluși) etc. iar munca în echipă a fost pentru toți sau pe grupe. Din nou am dat peste  stabilirea rolurilor, înțelegerea că toți trebuie să contribuie, că ce face unul nu e mai bun/rău ca ce face altul, și câte altele… O poveste care are multe de oferit. 🙂

 

Autor:

Bună. Mă bucur că ai decis să te opreşti puţin aici. Sunt Ina. Nu îmi place să vorbesc despre mine, dar îmi place să citesc şi să povestesc. Printre toate cele de pe acest blog vei „citi” şi povestea mea. Iubesc poveştile, aşa că haide să citim, să ascultăm, să simţim împreună poveşti. "I have always imagined that paradise will be a kind of library." — Jorge Luis Borges "To learn to read is to light a fire; every syllable that is spelled out is a spark." — Victor Hugo, Les Miserables

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s