Vitezul, flăcăul voinic sau Făt frumosul ce salvează Soarele (coborât în chip de om la hora pământenilor, că prea era antrenantă) de zmeul/balaurul rău și înveninat, a fost scuza sau punctul de pornire pentru o joacă colorată. Chiar și în lumea poveștilor ne putem juca: cu culori, cu simboluri, cu teme.
Am fost impresionată de finețea răspunsurilor date de copii. Au avut un timp de joacă,de explorarea celor două foi colorate, apoi a temelor din legenda povestită anterior și au creat rame sau pânze deosebite pe care/în care au așternut apoi noile legende.
Inimi ce dezvăluie povești de dragoste între o cosânzeană harnică, dar orospită de zmeu și flăcăul nostru salvator, covorașe în motive tradiționale ce împletesc o poveste minunată despre bătrânele țesând ii/cămeși imaculate pentru viteji ce urcă muntele înfruntând balaurul, zâne ce vrăjesc inimile muritorului sau transformă zmeul fioros în prinț …. aveți de unde alege, după placul inimii.
Nu au lipsit nici efectele speciale. O poveste prezentată sub forma unei pocnitori a făcut POC la momentul cerut de acțiune.
Atenția la detalii: Soarele, personajul ce determină toată acțiunea a fost subtil prezent în chiar forma/rama poveștii.
Reprezentarea balaurului, simbolurile atribuite culorilor (roșu: sânge, dragoste, flăcări alb: zăpădă, suflet, înger, primăvară), ideea de sacrificiu, dragoste împiedicată de ceva rău, victoria binelui asurpa răului …. ce să vă mai spun. O șezătoare adevărată cu niște copii talentați.
Limbajul folosit de copii a fost deliciu: sleit de puteri, brav, … cuvinte care nu le așteptam din gura/condeiul lor (vina mea, dar după atâââtea OMG-uri și alte asemenea grozăvii!!!). Pentru o zi am uitat de dragoni și cavaleri și ne-am amintit de zmei, balauri, paloșe, cămeși, flăcăi voinici și cosânzene.
Nu ne-au lipsit nici buburuzele, trifoiul și alte însemne ce le văd copii pe mărțișoare.
Vă invit la delectare:
Punguţa cu poveşti 