Iată o carte care îmi place muuuult. De ce?
Mai multe motive, printre care faptul că poate fi explorată în multe feluri, prin multe activităţi , pentru că are şi partea de „morală”(educaţie sau cum vrei să îi zici, care mie mi se pare de dorit la o poveste – chiar dacă asta mă face old fashion type), dar mai ales: ” deşi plină de învăţăminte, cartea aceasta nu trebuia să fie un manual didactic, de la care copiii ” să îşi întoarcă faţa cu neplăcere..” …” Cu alte cuvinte, Selma Lagerlof a vrut să predea povestind. Ideea mea de predare. Poveştile sunt modul nostru natural de a învăţa.
Călătoria magică a lui Nils îi învaţă pe copii despre fauna, relieful şi legendele Suediei.
Am folosit două versiuni ale poveştii: textul complet, dar ediţia veche şi „fără poze”, în paralel cu imagini viu colorate şi text adaptat, ediţie nouă.
Fă şi tu câţiva paşi alături de Nils, Martin(gâscanul domestic devenit erou), Akka şi cârdul ei de gâşte sălbatice şi alte personaje de-a dreptul încântătoare:
Bineânţeles că am folosit ocazia să aprofundăm povestea colorând, imaginându-ne, fluierând, jucându-ne cu o baghetă care „ar putea” schimba câte ceva în lumea noastră şi la noi(jocuri de imaginaţie şi de grup).
Ne-am imaginat(după primul episod când Nils, abia micşorat, porneşte în aventură pe spatele gâscanului) locurile pe unde am vrea noi să călătorească eroii : deal înflorit sau căsuţă drăguţă, ocean, ba chiar şi vulcani în erupţie. Selma Lagerlof ar fi avut material pentru cel puţin încă un volum, la fel de gros 🙂
Iar după episodul cu şobolanii şi fluierul magic am colorat un fluier şi am încercat, cu mai mult sau mai puţin succes, să fluierăm.
În plus se pot urmări şi desenele animate create pe baza acestei aventuri, cu precauţia că acolo apar şi personaje inexistente în carte.
Este o carte greoaie prin prisma lungimii aventurii. DAR am deprins puţin gustul episoadelor povestite. Copiii sunt obişnuiţi cu episoade de desene, dar e mai greu să îţi aminteşti ceva povestit oral( uneori cu câteva imagini). Exerciţiu bun de memorie, de secvenţialitate. Deasemenea, un exerciţiu de identificare sau relaţionare cu un erou(suntem ca Nils? Uneori sau nuuuu, noi ascultăm de părinţi) şi de rezolvare a propriei dorinţe de a zbura, de a trăi o aventură.
Punguţa cu poveşti 