Am „inaugurat” sau mai degrabă încercat acest exerciţiu de povestire ” la comun”, oficial, cu Povestea frunzei, tot la copii de clasa a doua(pură coincidenţă).
Un exerciţiu de creativitate, povestea de grup porneşte de la un mini-scenariu, un început de poveste, o frântură în care nu fac decât să creionez un personaj principal(frunza sau fulgul), o dorinţă, nevoie, frică a acestuia şi să emit o pretenţie/o cerinţă care ulterior să fie îndeplinită de copii. În povestea fulgului dorinţa/nevoia era tânjirea acestuia după culori, după vară fără să se topească, complicată de, evident, topirea să la căldură. Cel ce emite pretenţia nu sunt eu, ci bradul pe care aterizase el lin(v. Povestea unui fulg). Acesta roagă copiii (specific pe cei prezenţi) să ajute fulgul desenându-i sau povestindu-i în scris despre aventurile lor din vacanţa de iarnă sau despre locuri, jucării, lucruri colorate, dragi lor.
Totodată şi poveste de suflet : copiii tânjesc să spună ce au făcut, unde au fost, ce cadouri au primit şi câte mai câte, în perioada în care nu ne-am văzut, mai ales că a fost o perioadă specială. Prin acest exerciţiu de poveste îşi dau frâu poveştilor personale. De ne-publicat(ţine totuşi de intimitate), dar absolut delicioase, sunt poveştile spuse în timpul procesului, atunci când decid ce desenează, de ce desenează aia şi nu cealaltă, ce culori aleg, ce vor să i se întâmple fulgului etc. Finalul finisat e oarecum diferit, dar răzbat în el frânturi legate de preocupările, emoţiile, chiar cuvintele/conceptele noi învăţate(„steluţe decorative” sau diferenţa brad natural/brad artificial) pe durata vacanţei.
Ideile curg şi mă surprind mereu: fulg magic care nu se topeşte, fulg curios, fulg care se întâlneşte cu Moş Crăciun, fulg în căutare de prieten, fulg detectiv ce află misterul pomului de Crăciun, fulg speriat de copii şi culori etc.
. . . fulg devenit rege al bradului…
. . . fulg magic ce nu se topeşte deşi vede soarele, florile etc. . .
. . . un fulg mai … sperios . . . .
. . . întâlnirea cu Moşul . . .
Sau întâlniri cu alte personaje: crăiasa zăpezii, luna
Dincolo de faptul că stârneşte creativitatea, povestea de grup îi învaţă pe copii şi secvenţialitatea, legătura dintre momentele unei poveşti, coerenţa personajului. Dacă fulgul e speriat de bradul împodobit nu poate fi imediat după aceea încântat, . . . decât dacă între timp strecurăm un alt episod în care fulguşorul(alintat aşa de copii) află misterul prin care un brad normal ajunge aşa de colorat şi luminos.
Nu putem „topi” fulgul la finalul propriei poveşti, căci mai sunt şi alte poveşti/capitole ce trebuie să se perinde. Aşadar trebuie să găsim din nou fereastra prin care să plutească fulgul spre o nouă aventură sau să îi atribuim noi căutări(un prieten, voia să vadă flori etc).
Nu încetez să mă minunez de imensa creativitate ce poate izbucni de la o mică frântură de poveste. Copiii vor să povestească, le place, au ceva de spus. E nevoie de timp să creeze, să fie ascultaţi, de ideea declanşatoare, de atmosfera de poveste. Sunt minunaţi!
Punguţa cu poveşti 