Copaci golaşi, crengi dezbrăcate, frunze ce arată mai degrabă a zdrenţe uitate.. afară totul aşteaptă zăpada care să învelească, să acopere, să îmbrace.
Ei bine, ce poveşti poţi citi în această perioadă? Nu e încă Crăciunul, primul fulg a venit, s-a topit şi aproape că am şi uitat de el, vara e o amintire destul de îndepărtată. Nici măcar poveşti cu frunze nu mai merg în scenariul gol, trist şi aproape incolor.
iată o idee:
„Omul băţ” al Juliei Donaldson, care din păcate nu e tradusă încă în limba română, e o poveste ce provoacă imaginaţia. Ai putea crede că băţul din parc, pe care îl calci sau îl arunci căţelului tău, are şi el o viaţă? O familie? Sentimente?
Fără vreo intenţie de animism, mie mi-a plăcut povestea tocmai pentru că ne-a dat voie să creăm personaje unice, deosebite. Aventura Omului băţ e dulce-amară, veselă-tristă. Însă prin ea învăţăm despre anotimpuri, despre schimbările prin care trece natura şi deasemenea despre emoţii: frica de schimbare, de necunoscut, bucuria regăsirii, tristeţea separării sau dorul de….. Iar ca toatepoveştile care se respectă şi aceasta ne oferă un final fericit.
Aşadar, am ascultat povestea (cei mai mari cu destulă neîncredere şi scepticism la început), apoi am colorat, decupat, lipit şi creat propriul personaj(aţi descoperit aici abilităţile motrice la lucru, nu?).
Imaginile Oamenilor băţ nu îmi aparţin, ci le găseşti pe internet (free, adică e voie să le printezi).
Iată frânturi din parada Oamenilor băţ:
Aaa, decliciul: numele acestor Oameni-beţe sunt minunate! Copiii nu încetează să mă surprindă cu creativitatea lor.
Revin cu alte idei de explorare a poveştii.
Punguţa cu poveşti 
Un gând despre „Băţul – exerciţiu de imaginaţie”