O carte interesantă. Poate nu ai alege-o la prima impresie: David şi puiul de întuneric, dar mai gândeşte-te. Sper ca imaginile de mai jos şi creativitatea copiilor ca „reacţie” la această poveste să te convingă.
Povestea unui copil căruia îi e frică de întuneric se transformă într-o aventură de salvare a unui alt pui, nu de om, ci de întuneric, căruia EVIDENT îi este frică de lumină. După zicala: cui pe cui se scoate, teama de întuneric dispare odată cu grija faţă de teama de lumină a puiul de întuneric.
Ce mai e atractiv în carte? Perspectiva. Povestea e spusă de o fetiţă, surioara mai mare a fricosului ce devine erou.
Am „testat” povestea la grădi şi la şcoală. Teama de întuneric e generală, iar soluţia poveştii foarte simpatică.
La grădiniţe, copiii au savurat ocazia(nu foarte frecventă) de a desena cu negru!!!!!
Unii au îmbogăţit lumea şi personalitatea puiuluicare a devenit fetiţă, cu fundiţă neagră, ce mănâncă îngheţată neagră şi are un soare negru(„altfel cum să vadă la ea în lume?„)
La şcoală, imaginaţia a luat altă formă: scurte povestioare despre acest Pui de întuneric.
Puiul de întuneric era de fapt o fetiţă de întuneric(identitatea autorului transpare mereu în creaţie) găsită în frigider, în bolul cu cartofi franţuzeşti,
sau
redevine băiat, are vârsta egală cu a autorului şi clar merge la şcoală. Ba a primit şi un nume.
Mai am povestioare la fel de creative, amuzante, expresive.
Mă gândesc să şi premiez imaginaţia acestor copii. 🙂
Te-am convins? E o carte pe care ţi-o recomand cu plăcere. O poţi explora în multe alte feluri. Mai povestim despre asta.
Punguţa cu poveşti 
Am descoperit cartea pe care o prezinti in urma cu un an, cautand ”in disperare” un remediu ”in poveste” pentru frica de intuneric a fratelui mai mic, fricosul. Deci cartea s-a potrivit la fix, mai ales ca are si o surioara mai mare ”povatuitoare”. Au savurat-o amandoi …
ApreciazăApreciază