E cald, e vară, e vacanţă aşa că hai să trec prin albume. Mi-e dor de poveşti, de copii, de jocurile din lumea imaginaţiei….
Poveştile în aer liber se povestesc cel mai bine prin muuuultă mişcare.
O bucată de material roşu şi una verde(nu se vede în foto) devin…. ei, dar las că vă spun mai încolo. Oricum esenţa poveştii şi a jocului sunt copiii.
O măsuţă simplă a devenit imediat scenă pentru poveşti(păpuşi pe băţ, cum le spun copiii).
Uite-i pe Puf alb şi Puf gri. Ţi-i mai aminteşti? Scena împăcării finale, După rezolvarea minciunii.
Un roi de fluturi coloraţi. După două poveşti cu omiduţe: ” O omidă mâncăcioasă” a lui Eric Carle şi ” O simplă omidă” a lui Max Lucado.
Şi câte ar mai fi!
Dar deocamdată mă opresc aici. Mi-am mai alinat dorul :).
Merg să citesc poveşti noi, să îmi umplu Punguţa pentru la toamnă.
Punguţa cu poveşti 