Publicat în poveşti de primăvară, storytelling

Povestea fulgului picătură – partea a treia

Mai era ceva ce micul fulg-strop nu știa. Maroul, pământul era casa de iarnă atât pentru floarea cea roșie(de fapt pentru rădăcina ei), cât și pentru câțiva bulbi adormiți de ghiocei. Așezați în ghiveciul încăpător, dormeau tolăniți, așteptând primăvara. Sau mai degrabă scoaterea ghiveciului afară.

Strâns din toate părţile, murdar, maro, stropul de apă se simţi absorbit. Ciudat. Nu era ceva dureros, ci mai degrabă plăcut. Nu se mai aştepta să înţeleagă ceva sau să ştie ce se întâmplă cu el, aşa că închise ochii. Probabil aşa se petrecea dispariţia totală. Ceva-ul acela continuă să îl tragă. Parcă, parcă urca. Curios, micul strop de apă murdar deschise ochii.

– Cum!!??? nu-i veni a crede. Totul în jurul lui era verde. El era verde. Cum…? Unde e maroul acela mari şi murdar? Şi tare? Eu, se privi insistent, nu mai sunt murdar. Sunt verde. Asta ce mai e?

green

Dar nu era nimeni în jur care să îi răspundă întrebărilor. Urca, urca, încet parcă tras de o mână nevăzută. Verde! Doar verde. Obosit de verde, de mişcare, de emoţii stropul adormi. Visa. Dar nu ştia ce. Mişcarea aceea continuă şi înceată îl legăna într-un fel aparte.

…..

Se oprise. Dechise ochii curios, aşteptând să vadă verde. Minunile nu se mai opreau!. Acum era înconjurat, scăldat de alb. Un alt fel de alb. Nu rece, nu dantelat. Un alb plăcut, fin, cald. Chiar şi el era alb.

– Sunt eu din nou!! nu se putu abţine să nu ţipe stropul de apă. Sunt alb! Sunt…nu ştia ce e. Nu era fulg, căci nu era dantelat, nici uşor, nici nu plutea. Era într-un alb mai mare. Catifelat, cald, legănat uşor.

Bietul strop de apă, odată fulg! Nu era nimeni acolo care să îi spună ce era el acum. Dar noi, privind din afară, admirăm şi iubim micuţa floare albă, ca un strop de apă alb, abia ieşită de sub zăpadă. Ghiocelul curajos, sorbise stropul şi se strecurase apoi cu putere prin pământul adormit din ghiveciul deja scos afară.  Împreună cu el  a venit şi primăvara. Împreună cu ghiocelul şi fulgul-strop a redevenit alb. Altfel! Dar din nou alb.

Oare aventura lui se va opri acum?

Oare va regăsi cumva drumul înapoi înspre lumea fulgilor?

Păi, totul ţine de . . . imaginaţie. Putem continua aventura micului fulg. Sau o putem încheia aici. E minunată lumea poveştilor unde totul, chiar totul e posibil. 🙂

snowdrop

Autor:

Bună. Mă bucur că ai decis să te opreşti puţin aici. Sunt Ina. Nu îmi place să vorbesc despre mine, dar îmi place să citesc şi să povestesc. Printre toate cele de pe acest blog vei „citi” şi povestea mea. Iubesc poveştile, aşa că haide să citim, să ascultăm, să simţim împreună poveşti. "I have always imagined that paradise will be a kind of library." — Jorge Luis Borges "To learn to read is to light a fire; every syllable that is spelled out is a spark." — Victor Hugo, Les Miserables

Un gând despre „Povestea fulgului picătură – partea a treia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s