Odată, nu foarte demult, un om se plimba prin parc…
Neatent, lovi un copac deranjând un roi harnic de albine. Acestea, supărate porniră să îl atace.
Omul alergă, alergă, alergă încercând să scape de înţepăturile albinelor până dădu de un lac.
Înnotă vitejeşte până la celălalt mal al lacului şi ieşi din apă.
De frica albinelor, hotărî să ocolească lacul pentru a se întoarce acasă. Dădu un ocol maaare lacului şi ajunse la un munte.
Muntele avea două peşteri mari.
Se apropia seara, aşa că omul nostru încercă să se adăposteacă în prima peşteră.
Peştera era foarte întunecoasă şi umedă şi nu-i plăcu. Porni spre cea de a doua peşteră să găsească acolo adăpost.
Dar şi peştera a doua era neprimitoare. Sutele de lilieci îl speriară. Fugind omul ieşi din peşteră şi o luă spre casă.
Ocoli lacul pe cealaltă parte . . .
Iar când ajunse la capătul lacului, obosit şi înfrigurat, se bucură peste măsură să îşi întâlnească cel mai bun prieten.
Cine era acesta?